Lecție pentru națiune

 

(photo credits: Sînziana Popescu)

Impresionant, profesori, elevi și părinți împreună!

Sala de clasă azi, o lecție pentru națiune.

Se dau de gol

 

Sunt câțiva care se dau de gol în aceste zile de grevă și mi-ar plăcea ca profesorii să îi vadă în toată goliciunea lor, deși sunt unii dintre ei care joacă la două capete.

Cum am mai zis și acum câteva zile, asociații, ONG-uri și companii apropiate puterii (le știți, cele din o voce, de exemplu) tac și nu au nicio poziție oficială care să îi susțină pe profesori. Tac și profesorii promovați de ei și „experții” din jurul lor (altfel, foarte guralivi când vine vorba de legi noi și de dat „lecții” simandicoase despre educație amărâților), îi știți și pe aceștia, din Iași, Cluj și București, se pozau pe unde apucau, acum ceva timp, cu fostul ministru al educației și au susținut noile legi pe unde s-a putut.

Știți cum e, în timp de criză se vede caracterul și dacă ceea ce faci este din drag de educație sau pentru interese financiare, personale și de grup. Rolul societății civile nu este să laude și să susțină guvernul, ci să-i monitorize activitatea și să ia atitudine atunci când greșește.

Dacă aș fi acum profesoară sau directoare, aș fi mai atentă cu cine intru în proiecte și pe cine apreciez, nu m-aș lăsa păcălită. E o chestiune de valori și principii, e, până la urmă, despre educație de calitate.

Bună dimineața, din grădina de duminică!

Salarizarea după performanță?

credits: MBA Knowledge Based

Văd că Digi tot insistă pe salarizarea profesorilor după performanță și am de zis următoarele despre acest subiect:

dacă am vorbi despre asta, am putea, eventual, să o facem după ce avem o salarizare decentă pentru fiecare profesor, ceea ce nu e cazul în prezent;

dacă am dori să o facem, cred că NU SUNTEM ÎN STARE, e un subiect controversat la nivel mondial, pentru că este foarte greu să definești reușita unui profesor, nu înseamnă doar rezultate la examene și teste, ci, în primul rând, valoare adăugată, adică ce am adus în plus la evoluția unui copil și urmărirea progresului copiilor de la an al an.

Concluzia OECD pe această temă este că „plata bazată pe performanță poate fi luată în considerare în anumite contexte, dar a o face să funcționeze bine și pe termen lung este o PROVOCARE formidabilă. Modul de plată poate fi doar o parte a măsurilor - țările care au reușit să facă din profesorat o meserie atractivă au făcut-o adesea nu doar prin salarizare, ci prin creșterea statutului profesorilor, oferind perspective reale de carieră și dându-le acestora responsabilitate ca profesioniști și lideri ai reformei. Acest lucru necesită formarea profesorilor, care să îi ajute să devină inovatori și cercetători în educație, nu doar angajați care livrează programe de învățământ.”

Suntem noi, în România, în stare să facem așa ceva? Are ministerul capacitate instituțională, evaluatori pregătiți, standarde de performanță create, mecanisme de monitorizare și măsurare și date disponibile? Nu au fost în stare decât să facă niște legi proaste, au lăsat deoparte priorități, precum sprijinul pentru copiii din zonele dezavantajate, recuperarea pierderilor în învățare, formarea directorilor care au dat concurs, formarea profesorilor pentru inovație didactică, elaborarea standardelor de evaluare pe discipline de studiu, planuri cadru noi pentru liceu și câte altele.

Propun să închidem subiectul, cel puțin pentru moment. Greva este pentru salarizare decentă pentru toți profesorii.

 

Am mai scris despre asta  AICI.

Guvernul are greva pe care o merită

 

GUVERNUL ARE GREVA PE CARE O MERITĂ, care vine ca rezultat al ultimilor trei ani foarte grei pentru educație, este un decont plătit pentru incompetența cu care au guvernat, în școli s-au acumulat multe frustrări și nemulțumiri, în această perioadă grea de după pandemie, în care ministerul nu a făcut nimic pentru însănătoșirea sistemului, așa cum s-a întâmplat în multe țări. 

 

Nu am avut programe de recuperare a pierderilor în învățare, nu am avut programe de reducere a anxietății profesorilor și a copiilor, nu am avut cercetări și studii care să analizeze starea de fapt și care să stea la baza unor intervenții sistemice. Scopul principal al decidenților a fost România educată, un proiect eșuat, care trebuia validat prin legi noi, dar proaste, care întorc România cu ani buni în trecut.

Ca o ironie macabră, astăzi, când începe greva profesorilor, în parlament se votează legile educației, care au fost singura preocupare a guvernanților. Nu i-a interesat ce se întâmplă în școli, cum să îi ajute pe profesori și pe elevi, nu au elaborat legea salarizării, care ar fi trebuit votată în parlament la finalul lui iunie, iar, azi, nu avem nici măcar un draft al acestei legi.

E chiar rușinos să spui acum că nu mai sunt bani pentru profesori, după ce ai dat din buget pentru pensii speciale, pentru tot felul de majorări pentru grupurile apropiate și clientela politică, pentru sute de secretari de stat și multe altele.

Cred că ar trebui să fim calmi, să dăm dovadă de maturitate și să îi susținem pe profesori, am încredere că lucrurile se vor rezolva, se vor da și examenele, se vor încheia și situațiile școlare, am mai trecut prin momente grele, sunt sigură că profesorii sunt responsabili și țin la copii.

E cam ce am spus azi, la Aleph News, link AICI, minutul 2.

Fiți solidari!

 

Îi sfătuiesc pe profesori să fie solidari, unii cu alții și școală cu școală, și să nu se lase intimidați de tot felul de sperietori lansate în ultimele zile, cu contracte de muncă întrerupte, cu telefoane date de directori fiecărui profesor pentru a influența (ne)participarea la grevă, cu inspectori manipulatori (vai, politrucii din ei) care trimit mailuri de amenințare școlilor și semnale de genul „lasă că venim noi în inspecție la voi”.

Voi, profesorii, sunteți puternici și de neînlocuit, nu vi se va întâmpla nimic, nu are ce să vă facă, nici inspectoratul, nici ministerul, este dreptul vostru să faceți grevă, iar orice părinte responsabil ar trebui să vă susțină, pentru a împiedica distrugerea completă a educației.

Sunt alături de voi cu speranță și cu cele mai frumoase flori albe din grădina acestor zile, o dantelărie gingașă, dar sofisticată, așa cum este și educația!

Despre greva profesorilor

 

Am zis și ieri aici și am repetat și azi, la Aleph News, că susțin protestul profesorilor și revendicările salariale și că îi sfătuiesc să pună pe masa discuțiilor și aspecte legate de nevoia de legi bune, de politici educaționale eficace, elaborate și implementate pe baza unor cercetări consistente și de programe naționale menite să însănătoșească sistemul și oamenii din el.

Adevărul este că nu s-au găsit niciodată bani pentru profesori, deși este cea mai solicitantă și responsabilă meserie din lume, una cu impact asupra întregii societăți.

Salarizarea are efect asupra sistemului de educație, nu doar în prezent, ci și în viitor. În contextul în care avem deja deficit mărișor de profesori, cred că vor fi tot mai puțini cei tentați să își aleagă această meserie foarte grea, care este plătită mai puțin decât multe altele care, nici pe departe, nu necesită același cumul de competențe profesionale.

Generația de azi nu e sacrificată de grevă, ci de guvern și de ministerul educației, prin schimbările haotice făcute, prin lipsa unei viziuni reformiste, care să plaseze România în rândul țărilor cu sisteme de învățământ performante.

Cred că ar trebui să fim solidari cu profesorii, să îi înțelegem și să tratăm situația cu calm. Sfătuiesc școlile să aibă, în această perioadă, o bună comunicare cu părinții și cu elevii, cu speranța că guvernul va accepta revendicările profesorilor, care sunt foarte justificate. Uite o idee, să taie pensiile speciale și să dea banii profesorilor.

 

Link interventie aici, min.2: AICI 

Proteste, literație, planuri-cadru

 

 

1. Susțin protestele profesorilor și mărirea salariilor și îi sfătuiesc, ca, pe lângă revendicările salariale, să ceară și legi bune, și o viziune modernă și pe termen lung a educației, cuplată cu politici educaționale relevante pentru elevi, și programe naționale de sprijin pentru refacerea sistemului și a oamenilor din el.

2. Ca să vedeți că totul este interes financiar și de susținere reciprocă - suntem atât de interesați de literație, unde te uiți, dai despre asta, avem ONGuri care se ocupă, minister care e prezent la lansări de rapoarte, dar nu participăm, domnule, la cel mai bun studiu pe această temă, PIRLS (The Progress in International Reading Literacy Study), ce își propune să măsoare nivelul de literație la clasa a IV-a. Nu am avut timp în 2021, când s-au dat teste, făceam schimbări de formă în sistem. Am fi știut și noi azi, când s-au dat rezultatele, pe unde stăm cu adevărat, de la instituții serioase, precum the International Association for the Evaluation of Educational Achievement (IEA), care organizează PIRLS, nu de la te miri cine, care s-a trezit, peste noapte, expert în educație.

3. În legătură cu planurile-cadru de liceu, văd că se iau poziții de către mulți, care numai specialiști în curriculum nu sunt, se scriu comunicate de presă pro (vai, unde au fost aceste voci când s-a făcut atât de mult rău educației în ultimii ani???) despre o propunere cu care ne-am trezit acum câteva zile că circulă online și pe care ministerul nu și-o asumă. Kafka. 

 

(Nu-mă-uita în grădina cea bătrână, azi) 

Viața profesională a profesorilor și a directorilor

 

 

Sunt la biroul din #grădinaeducației (a înflorit tamarixul, arbustul roz-movuliu din stânga imaginii), citesc un studiu dat publicității luna trecută de ministerul educației din UK și mă gândesc că, la un moment dat, vor trebui, totuși, să răspundă ai noștri decidenți deoarece nu au făcut nimic pentru ca profesorii să se facă bine după pandemie. Niciun studiu, nicio cercetare, nicio măsură în România, în condițiile în care acestea au existat din plin în alte țări și le-am tot prezentat aici.

Studiul pe care îl citesc acum are la bază un sondaj realizat în 2022, privind viața profesională a profesorilor și a liderilor din școli și a fost realizat de IFF Research și de Institutul de Educație (IoE), în numele Departamentului pentru Educație (DfE). Cuprinde date despe supraîncărcare, comportamentul elevilor, bullying, starea de bine, salarizare, reflecții asupra carierei, dezvoltare profesională, satisfacția în carieră, părăsirea sistemului, planuri de viitor.

Referitor la starea de bine, sondajul a inclus o serie de întrebări validate de ONS, Office for National Statistics (ca să vedeți cum se colaborează între instituții într-o țară normală), despre profesori și lideri. Pentru fiecare întrebare, respondenților li s-a cerut să utilizeze o scală de la 0 la 10, unde 0 este „deloc” și 10 este „complet”. Iată rezultatele:

• satisfacția în viață – 6,1;

• fericire – 6,3;

• dacă merită să faci lucrurile pe care le faci în viață – 6,8;

• anxietate – 4,6.

Așa cum se menționează în studiu, rezultatele indică faptul că starea de bine a profesorilor și a conducătorilor din școlile de stat din UK are un nivel mai scăzut decât cea a altor categorii de populație din Marea Britanie.

În general, profesorii au raportat scoruri mai mici în comparație cu liderii.

A existat o legătură între comportamentul elevilor și nivelul de anxietate în rândul profesorilor.

Mulți profesori și lideri au raportat că munca lor are un impact negativ asupra sănătății și stării lor de bine. De exemplu, cei mai mulți au răspuns că au trecut prin stres la școală (86%), aproximativ trei cincimi au considerat că locul lor de muncă nu le oferă suficient timp pentru a avea și o viața personală împlinită (65%) și aproximativ jumătate (56%) au spus că locul de muncă le-a afectat negativ sănătatea mintală și pe cea fizică (45% au spus că le-a afectat negativ sănătatea fizică).

Ca să vedeți la ce distanță suntem de lumea civilizată, vă îndemn să citiți acest studiu, e pe site-ul ministerului britanic, link AICI.

Planurile cadru pentru liceu

 

Am zis că nu mai scriu nimic despre „schimbări” apărute pe surse, mi se pare jenant să nu discutăm pe propuneri fundamentate, asumate și explicate de autori, așa că nu voi comenta conținutul propriu-zis al planurilor-cadru pentru licee, ci doar câteva aspecte de principiu.

Când umbli la planurile-cadru, te atingi de curriculum și decizi ce discipline trebuie să învețe copiii și în câte ore pe săptămână. Ori, acesta este un lucru mult prea important ca să nu îl faci temeinic ( ai avut atația ani, din 2018 încoace!), mai ales că e o zonă sensibilă pentru multe categorii – pentru profesori (pentru care ore în minus înseamnă norme mai puține), pentru societatea civilă (care vrea schimbări majore și de fond, nu cosmetizări contextuale), pentru elevi (care vor să învețe și altceva decât conținuturi specifice unor materii), pentru părinți (care sunt nemulțumiți de cum funcționează sistemul în general).

Nu sunt specialistă în curriculum, dar, din îndelungata experiență de școală și de analiză a ce se mai întâmplă în educație prin astă lume, știu că atunci când te pornești să regândești ceva în acest domeniu (și nu numai), o faci pe îndelete și procesual, pornind de la studii și analize locale, de la rezultatele cercetărilor și cele ale evaluărilor proprii, de la ce spun experții, elevii, profesorii și părinții și raportându-te la tendințele preconizate pentru viitor și la nevoile identificate și la tine în ogradă, și pe plan internațional. Și, mai ales, o faci consultându-te și dialogând cu toți cei interesați, pentru că la o înțelegere comună ajungi doar dacă explici pe înțeles, convingător și cu argumente solide, de ce e nevoie de schimbare, ce schimbi și cum schimbi. Nu am văzut nimic din toate astea la noi, avem, din nou, haos.

Apropo, în Irlanda, încă de acum câțiva ani, are loc un fel de „expansiune” a filosofiei în curriculum, care a fost susținută chiar la nivel prezidențial. Pentru că lecțiile de filosofie îi învață pe copii ceea ce Google nu poate face: să pună întrebări, să construiască argumente și să gândească. Adică, să acționeze liber și responsabil într-o lume tot mai complexă, interconectată și nesigură. Noi văd că o scoatem, dar, sincer, nu mă mai miră nimic. Suntem la ani lumină de ce se întâmplă în lume cu educația.

Și fericire la școală, și învățare

 

Cum am mai spus de multe ori, pentru mine, cuvântul cheie în educație este ECHILIBRU. Echilibru între transmiterea de cunoștințe, dezvoltarea de aptitudini/ deprinderi și formarea atitudinilor, pentru a realiza conturarea competențelor (îmi amintesc că, acum mulți ani, în cursurile pe care le țineam, reprezentam aceste idei printr-un triunghi echilateral). Echilibru între folosirea metodelor tradiționale și a celor activ-participative, echilibru între competiție și colaborare, echilibru între rigoare și creativitate, echilibru între reguli și libertăți asumate. Orice abordare extremistă, într-o parte sau în alta, nu a dat roade nicăieri în lume.

Personal, îmi doresc ca în școli să existe bucuria de a învăța, un etos prietenos și bazat pe comunicare, sprijin reciproc și relații pozitive, copii și profesori cât se poate de fericiți și, în același timp, în echilibru, îmi doresc rezultate academice bune și învățare cu obiective atinse pentru fiecare copil.

Relația dintre „fericirea la școală” și „învățare” este una foarte clară și demonstrată de multe studii, care au arătat că școlile care pun accent pe starea de bine a elevilor și a profesorilor ajung să aibă și rezultate academice mai bune. Prin urmare, nu avem doar fericire la școală sau doar învățare, una nu o exclude pe cealaltă, le aducem în școală pe amândouă, în echilibru. Este cam ceea ce fac sistemele performante, cum este Finlanda, în care elevii sunt și printre primii la PISA, și fericiți.

Gând bun, din #grădinaeducației, în care au înflorit, în echilibru, și clematitele!

Recomandare pentru profesori

 

De multe ori, se neglijează la noi ceea ce arată cercetările internaționale, faptul că meseria de profesor este una dintre cele mai stresante din câte există, ceea ce poate duce la situții frecvente în care profesorii suferă de sindromul burnout – epuizare mintală, emoțională și fizică. Pentru că în România nu s-a deranjat nimeni să facă vreun studiu după pandemie referitor la acest aspect, să vedem cum stăm, la cursurile cu profesorii și directorii eu folosesc datele publicate de „Teacher Wellbeing Index 2021” (vezi „Hai cu starea de bine în școală!”, 2021), care ne arată că 72% dintre profesori se consideră stresați, 54% dintre profesori iau în considerare renunțarea la profesie (în principal din cauza supraîncărcării), iar 74% dintre profesori consideră că principala cauză de stres este neputința de a se deconecta de job.

Le recomand profesorilor cu care lucrez să aibă grijă de ei, să nu mai facă nimic legat de școală odată ajunși acasă (știu că este greu și că ne ia timp să ajungem să facem asta, dar, dacă aceasta este principala cauză de stres, trebuie încercat) și să își petreacă weekendul cu familia și prietenii, deconectați de tot ce înseamnă viața școlii în care lucrează. Weekend plăcut și gând bun din #grădinaeducației!