Un ministru care și-a pierdut capul

 

Un intelectual respectabil la preluarea mandatului, de la care mulți dintre noi am avut speranțe de schimbări majore în învățământ, s-a transformat într-un an în cel mai urât ministru al educației, un om lipsit de empatie față de profesori, incoerent în comunicare și narcisist, care lasă în urma mandatului un sistem șubrezit și lovit în punctele esențiale, adică în profesori, în directori, în clasele simultane, în școli comasate, în reforma liceului și noile planuri-cadru și noile programe. A comunicat mult și prost, a scris un raport de evaluare și viziune fără miză și substanță, dar cu care s-a lăudat tot mandatul, inclusiv în mesajul de ieri în care își anunța demisia.

Nimic din ce a făcut nu a fost „schimbare de paradigmă și evidence-based policies”, așa cum îi place să spună. Am mai pierdut un an, suntem mai jos decât eram anul trecut în educație, dar ministrul pleacă satisfăcut că a făcut tot ce ținea de el și ne lasă moștenire „ProViziunea-CaleaQX” (pe bune???).

Un mandat cât poezia lui Rudyard Kipling din finalul mesajului de ieri al ministrului, cu observația că nu noi ne-am pierdut capul, ci dânsul.

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/12/22/mesaj-la-sfarsit-de-mandat-proviziunea-caleaqx/

Barometrul stării de bine a profesorilor din UK - 2025

Teacher Wellbeing Index (TWI) din Marea Britanie este unul dintre cele mai bine realizate rapoarte periodice privind bunăstarea profesorilor din Europa, construit după standarde metodologice solide și orientat către politici publice. Ultimul raport, lansat în 2025, „confirmă tendința observată în ultimii ani: bunăstarea personalului din educație este precară, iar presiunile cu care se confruntă cadrele didactice și ceilalți profesioniști din educație rămân constante și intense. Pentru al șaptelea an consecutiv, personalul din educație raportează un nivel al bunăstării semnificativ mai scăzut decât cel al populației generale. Mai mult, scorul general al bunăstării înregistrat în acest an este cel mai redus de când am început să îl monitorizăm, în 2019.

Persistența acestui nivel scăzut al bunăstării ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru toți cei preocupați de viitorul educației. Stresul, epuizarea profesională (burnout) și anxietatea continuă să marcheze profund experiența de a lucra în sistemul educațional. Peste o treime dintre angajați prezintă un risc de depresie clinică probabilă, iar aproape jumătate afirmă că cultura organizațională din instituția în care lucrează le afectează negativ sănătatea mintală. Aceste constatări nu sunt izolate, ci reflectă probleme sistemice, persistente și deosebit de îngrijorătoare.

Consecințele nu se limitează însă la persoanele direct afectate. Un corp profesoral aflat într-o stare precară de sănătate și bunăstare nu poate oferi cele mai bune rezultate pentru copii și tineri. Calitatea educației este inseparabil legată de bunăstarea celor care o furnizează. Dacă ne dorim ca fiecare copil să își atingă potențialul, trebuie să ne asigurăm că și profesorii și personalul care îi sprijină beneficiază de condițiile necesare pentru a se dezvolta și a prospera.

Din acest motiv, solicităm elaborarea unei strategii dedicate pentru retenția cadrelor didactice în toate națiunile Regatului Unit. În lipsa unor politici coerente și pe termen lung, orientate spre îmbunătățirea bunăstării și reducerea părăsirii profesiei, sistemul educațional va continua să piardă profesioniști valoroși într-un ritm nesustenabil. În multe situații, chiar înainte de a decide să părăsească profesia, capacitatea acestora de a-și desfășura activitatea la standarde înalte este deja semnificativ afectată. Expunerea prelungită la un nivel ridicat de solicitare nu conduce doar la burnout, ci diminuează și eficiența organizațională. De aceea, o strategie de retenție trebuie să reprezinte o prioritate pentru toate guvernele din Regatul Unit. În Anglia, aceasta ar trebui să constituie un pilon esențial al misiunii guvernamentale privind promovarea egalității de șanse. Oportunitățile încep în sala de clasă, iar sălile de clasă au nevoie de profesori și de personal educațional sănătoși, motivați și energizați. 

De asemenea, este necesară o resetare la nivelul întregului sistem, care să reconfigureze modul în care serviciile publice din jurul școlilor și colegiilor educaționale funcționează și colaborează. Personalul din educație continuă să suplinească deficiențele unor servicii publice conexe suprasolicitate, asumându-și responsabilități care depășesc cu mult activitatea de predare și învățare. Această situație nu este sustenabilă și exercită o presiune suplimentară asupra unor profesioniști deja supraîncărcați. Mai grav, copiii și tinerii care au nevoie de sprijin sunt dezavantajați, fiind nevoiți să aștepte prea mult pentru a beneficia de serviciile necesare. Pentru a produce o schimbare semnificativă, este nevoie de o regândire profundă a modului în care serviciile publice sprijină copiii și familiile.

Directorii de școli și colegii rămân categoria cea mai vulnerabilă, raportând cele mai ridicate niveluri de stres, epuizare profesională (burnout) și deficit de timp (time poverty). Bunăstarea lor este esențială pentru funcționarea eficientă a instituțiilor pe care le conduc și, implicit, pentru întregul sistem educațional. În lipsa unor intervenții semnificative, există riscul de a pierde lideri cu experiență exact în momentul în care sistemul are cea mai mare nevoie de expertiza și capacitatea lor de conducere.

Există însă și motive de optimism. În toate regiunile Regatului Unit, numeroase școli și colegii depun eforturi susținute pentru îmbunătățirea culturii organizaționale și pentru promovarea bunăstării personalului.”

Teacher Wellbeing Index (TWI) din Marea Britanie este, așa cum am menționat mai sus, unul dintre cele mai bune rapoarte de acest gen la nivel european. Iată câteva dintre punctele sale forte:

1. continuitate - raportul este realizat anual încă din 2017, folosind o metodologie comparabilă între ediții. Acest lucru permite urmărirea evoluției stării de bine a profesorilor și identificarea tendințelor, nu doar descrierea unei situații punctuale.

2. utilizarea unor instrumente validate internațional - raportul nu construiește scale proprii fără fundament, ci utilizează instrumente consacrate:

• Warwick-Edinburgh Mental Wellbeing Scale (WEMWBS) pentru bunăstarea psihologică;
• întrebările oficiale ale Office for National Statistics (ONS) privind bunăstarea personală;
• măsuri dezvoltate de Wellbeing Research Centre – University of Oxford pentru bunăstarea la locul de muncă;
• indicatori validați privind intensitatea muncii și „time poverty”.

Acest lucru conferă o validitate psihometrică și o comparabilitate ridicate.

3. posibilitatea comparării cu populația generală - un avantaj major este că rezultatele profesorilor sunt comparate sistematic cu:

• populația adultă din Regatul Unit (date ONS);
• cercetările Department for Education;
• rezultatele anilor anteriori.

Astfel, se poate spune nu doar că profesorii au un anumit nivel de wellbeing, ci și dacă acesta este mai bun sau mai slab decât cel al populației generale.

4. dimensiunea mare a eșantionului - raportul utilizează aproximativ 3.000 de respondenți anual, incluzând profesori, directori și personal de sprijin.

5. metodologie foarte transparentă - raportul explică:

• instrumentele utilizate;
• dimensiunea fiecărui eșantion;
• sursele externe;
• diferențele semnificative statistic;
• notele metodologice și anexele tehnice.

Această transparență este una dintre caracteristicile cercetării de calitate.

6. abordare multidimensională - Teacher Wellbeing Index nu reduce bunăstarea la stres sau burnout. Analizează:

• sănătatea mintală;
• simptomele psihologice și fizice;
• wellbeing-ul subiectiv;
• wellbeing-ul personal;
• wellbeing-ul la locul de muncă;
• satisfacția profesională;
• sensul muncii;
• stresul ocupațional;
• intensitatea muncii;
• „time poverty”.

Această perspectivă oferă o imagine completă asupra experienței profesionale.

7. analize comparative detaliate - raportul compară rezultatele în funcție de:

• funcție (directori, profesori, personal de sprijin);
• țară (Anglia, Scoția, Țara Galilor, Irlanda de Nord);
• evoluția anuală.

Acest nivel de detaliu este foarte util pentru decidenți și pentru identificarea grupurilor cu risc crescut.

8. legătura dintre condițiile de muncă și wellbeing - un aspect metodologic foarte valoros este că raportul nu descrie doar starea de bine, ci investighează și factorii asociați, precum:

• ritmul intens al muncii;
• termenele limită;
• lipsa timpului („time poverty”).

9. utilitate pentru politici publice - raportul este folosit în dezbaterile privind retenția profesorilor și sănătatea mintală, fiind invocat inclusiv în răspunsuri oficiale ale guvernului britanic.

Conform Chat GPT, evaluarea generală a documentului este următoarea:

Criteriu	Evaluare
Fundamentare teoretică	10/10
Instrumente de măsură	10/10
Transparență metodologică	10/10
Relevanță pentru politici publice	10/10
Analiza rezultatelor	9,5/10
Comunicare și vizualizare	9,5/10

Iată, în rezumat, constatările raportului din acest an:

76% dintre profesori sunt stresați;

49% consideră că școala lor are o cultură organizațională ce are un efect negativ asupra sănătății mintale și stării de bine;

40% spun că școala lor nu îi sprijină pe cei care  au probleme de sănătate mintală și de stare de bine;

77% au raportat probleme legate de starea de bine;

43% spun că simptomele pe care le au ar putea fi de anxietate;

36% spun că simptomele pe care le ar putea fi de burnout;

23% spun că simptomele pe care le au ar putea fi de depresie;

29% consideră că ar putea să renunțe la meserie din cauza sănătății mintale și a lipsei stării de bine.

Raportul poate fi citit AICI

Lansarea cărții „Cum să ne transformăm școala” la Gaudeamus 2025

 

Mulțumesc prietenilor, familiei, foștilor elevi, profesorilor și directorilor prezenți ieri, 06.12.2025, la lansarea cărții „Cum să ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern”, apărută la Editura Cartex, cu o prefață scrisă de prof. dr. Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București!

De ieri, cartea poate fi cumpărată online, aici: https://www.edituracartex.ro/.../cum-sa-ne-transformam.../, dar și în alte librării.

Despre noile programe de liceu

E foarte grav ce se întâmplă. O schimbare a curriculumului de liceu așteptată de 20 de ani, pentru întârzierea căreia nu e nimeni responsabil, niciunul dintre miniștrii pe care i-am avut în acești ani, are loc în aceste zile și e prezentată de domnul ministru ca „o schimbare paradigmatică”, care va „scădea drastic analfabetismul funcțional” (cum așa, nu mai sunt de vină profesorii pentru asta?).

Doar că, ce să vezi, profesori valoroși ( Monica Halaszi) și specialiști în domeniu (Liviu Papadima, Ștefan Baghiu) au reacționat imediat și spun că, de exemplu, programa de clasa a IX-a la limba română nu e nici pe departe o schimbare de paradigmă, ci ea ne duce cu zeci de ani în urmă, nicidecum spre viitor.

De ce spun că e grav:

- pentru că o programă răspunde la întrebarea fundamentală azi în educație peste tot în lume - pentru ce îi pregătește școala pe copiii noștri, pentru secolul trecut sau pentru prezent și, mai ales, pentru viitor? ;

- pentru că o programă este biblia profesorului, ea trebuie parcursă de profesor și elevi într-un an școlar;

- pentru că o programă stabilește CE învață un elev la o disciplină într-un anumit an de studiu, adică ce competențe se urmăresc și ce conținuturi se parcurg;

- pentru că o programă stabilește CUM se realizează predarea-învățarea, prin ce metode și activități de învățare;

- pentru că o programă stă la baza manualelor care vor fi elaborate pentru disciplina respectivă;

- pentru că o programă se schimbă la intervale relativ mari de timp, 5-10 ani, în țările preocupate de educație (la noi au fost 20 de ani), prin urmare, documentul pe care îl vom avea anul acesta va fi valabil multă vreme.

Poate că nu am fost eu pe fază, dar a apărut cumva un cadru conceptual general pentru noile programe de liceu, care să descrie viziunea, abordarea și reperele? Eu nu am văzut.

Cartea mea de leadership școlar

E deja în tipografie, o lansăm pe 6 decembrie la Gaudeamus. Am scris-o pentru voi, oamenii care lucrați în educație, să vă fie sprijin și dovadă că transformarea școlii e posibilă. O lunetă prin care ne putem uita la copii cu mai multă atenție și dragoste.

„Cartea se remarcă, cred eu, prin combinația fericită între abordări și teorii moderne privind rostul educației în prezent și în viitor, rolul școlii în societatea de azi și lidershipul de școală de secolul al XXI-lea și exemple concrete despre ce înseamnă acesta în practică, în organizația școlară, în cancelarii și în clasele de elevi. Din experiența mea de lucru cu profesorii, știu că mulți dintre ei așteaptă sprijin și ghidaj în profesia lor, mai degrabă decât teorii lipsite de aplicabilitate. De aceea, am dorit ca prezenta publicație, scrisă pe baza cercetărilor recente din domeniul educației și concluziilor reieșite din diverse studii, să conțină, în completare, și tipuri de intervenții, mecanisme și activități concrete ce conduc la reinventarea și reformarea organizațiilor școlare din interior.

Atât deocamdată, voi reveni în curând. Mulțumesc editurii Cartex și lui Lucian Pricop pentru o foarte bună colaborare! Mulțumesc, Lucian Ciolan, pentru prefață!

Tema mea despre „tema pentru acasă”

Mda, azi avem un ordin nou privind temele pentru acasă, doar că nu e așa de nou, textul de azi e 90% același (cuvânt cu cuvânt) cu cel elaborat de un alt ministru în 2016, ordinul nr. 5893/28.11.2016 referitor la teme. Nu știu cum se poate pune semnătura unui ministru pe un text care are semnătura altui ministru. În fine, problema nu e că nu aveam un ordin, ci că acesta nu este respectat mai pe nicăieri. Reiau și azi ce am mai scris cândva pe acest blog.

Problematica temelor pentru acasă este una controversată, sunt argumente pro și contra și țările au abordări diferite, care se mulează pe tradițiile de sistem și viziunea asupra educației.

La nivel mondial, o tendință tot mai bine primită de către elevi, profesori și părinți și susținută și de teoreticieni ai domeniului (de ex., profesorul american Alfie Kohn) de a interzice total temele la ciclul primar și a implementa politici educaționale/ școlare care nu prevăd tema pentru acasă (no –homework policies). Polonia se înscrie în rândul țărilor care au redus recent numărul de ore alocat temelor sau le-au interzis cu totul: Finlanda, Canada, Coreea de Sud, Franța, până și China, care a făcut acest lucru acum mai mulți ani, însoțind această prevedere de interzicerea oricăror auxiliare la clasele primare. Sunt oameni și sisteme în lume care consideră că, în afară de teme, există multe alte activități care pot îmbunătăți performanța unui copil – o cină cu familia, un somn bun, un tablou pictat în grădină și tot așa.

Multe studii au arătat că nu întotdeauna temele aduc progres în învățare, de exemplu OECD, care constată că „the more time students spend on homework, the worse they perform in school.”

La noi, deși în ultimii ani au existat discuții și dezbateri pe această temă, iar profesorii au beneficiat de numeroase cursuri de formare finanțate prin programe europene, se pare că nu reușim să avem în sistem o abordare corectă privind temele pentru acasă, cel puțin pentru nivelul primar și gimnazial, abordare care să aibă la bază câteva aspecte importante ce au reieșit cu claritate din cercetarea și practica pedagogică:

- temele pentru acasă nu trebuie date ca o rutină, ele fiind necesare doar în măsura în care contribuie la progresul academic și la succesul școlar al copilului;

- un volum prea mare de teme este contraproductiv și poate afecta sănătatea copiilor și funcționarea normală a unei familii;

- timpul necesar efectuării temelor la toate materiile trebuie să fie extrem de redus la clasele primare și să respecte așa numita regulă a celor 10 minute – pentru fiecare an de studiu crește durata efectuării temelor cu câte 10 minute (Harris Cooper, 2003); deci, 10 minute la clasa I, 20 de minute la clasa a II-a, 30 de minute la clasa a III-a și tot așa.

- copiilor le plac acele teme care le dau ocazia să interacționeze cu părinții sau alți membri ai familiei, pentru a le afla părerea sau experiența personală în legătură cu anumite subiecte, pentru a realiza un experiment în grădină sau în casă sau a viziona și comenta o emisiune TV etc.

Dacă e să răspund în nume personal, eu am o poziție echilibrată pe acest subiect, adică da, să avem teme, dar ele să fie puține și bune, să aibă impact asupra progresului academic și socio-emoțional al copilului. Între prea mult și deloc, optez pentru o poziție de mijloc, cu teme atractive, date cu folos și cu cerințe variate, ca o prelungire acasă a învățării sub toate formele - prin citit, joacă, desen, muzică, fotografie, plimbare, film, conversație, investigare, experiment, documentare și multe altele, eventual sub formă de mici proiecte individuale sau de grup. Teme care să dezvolte creativitatea și să pună la lucru imaginația.

Întrebarea este cum reglăm subiectul temelor pentru acasă la nivel de școală. Din experiența de fostă directoare preocupată și de acest subiect, cred că, pentru ca temele pentru acasă să își atingă cu adevărat scopul, fiecare școală ar trebui să își elaboreze (în colaborare cu părinții și elevii) și să pună în practică un text specific de politică școlară, denumit „politica școlii privind tema pentru acasă”, prin care să se reglementeze, în beneficiul copiilor, toate aspectele legate de acest subiect și să se răspundă la câteva întrebări importante:

-de ce se dau teme?

-cât timp se alocă temelor?

-ce fel de teme se dau?

-cum se controlează și se evaluează temele?

-cum se corelează profesorii de diferite discipline atunci când dau teme? (când eram directoare , exista un grafic în fiecare clasă, afișat pe perete, agreat de profesorii clasei, în care se menționa că lunea, de exemplu, se dă temă la română, marți la matematică și așa mai departe).

Ca o temă bine făcută despre teme.