Învățare, dezvățare, reînvățare

 

Learn Unlearn Relearn/ Învață Dezvață Reînvață e un concept mai vechi în business și în educație, care, iată, devine tot mai valabil și de aplicat în viața noastră acum, în pandemie, când mai toți dintre noi am fost puși, pe neașteptate, în fața unor provocări care ne-au schimbat modul de a munci, de a trăi și, mai ales, de a învăța. 

Cel care a scris pentru prima oară despre dezvățare este vestitul Alvin Tofler, în cunoscutul citat „Analfabetii secolului al XXI-lea nu vor fi cei care nu pot să citească și să scrie, ci aceia care nu pot învăța, dezvăța și reînvăța.”

 Mă gândesc să le spun profesorilor la cursuri că este nevoie să se DEZVEȚE de anumite lucruri pe care le-au învățat, pentru că educația este în schimbare, așteptările tinerilor și ale societății față de școală sunt altele, rolul școlii este unul nou și a rămâne încremeniți în ceea ce am învățat acum mult timp este o dovadă de neînțelegere a lumii în care trăim.

Un profesor bun cred că este unul cu o mentalitate de creștere/ growth mindset și, pentru asta, el reflectează asupra a ceea ce face, analizează ce funcționează și se dezvață de ce nu merge. 

A te dezvăța înseamnă să ne descotorosim de ce e vechi și nefolositor, să alegem o cale alternativă, ceva nou, să ne pregătim pentru ce ne este necesar în viitor, să aruncăm la gunoi  modul vechi de gândire, să ne updatăm. Nu e un proces ușor, presupune efort, concentrare, dar, mai ales, dorința de a o face.

Cred că la clasă și în școli, în general, am putea să ne dezvățăm în acești ani și în cei care urmează:

-de lecții tip prelegere, pentru a face lecții interactive sau ÎBP;

-de a preda doar conținuturi, pentru a dezvolta competențe;

-de noțiuni și lecții abstracte, care nu sunt ancorate în realitate, pentru a face învățare pentru viață;

- de la a da doar note, pentru a da feedback elevilor privind progresul lor în învățare;

- de a da teste standardizate, pentru a evalua progresul fiecărui elev;

- de a face învățare de frică, pentru a realiza învățare cu bucurie;

- de a conduce autoritar, pentru a fi deschis la colaborare;

- de a crea anxietate la ore, pentru a aduce la starea de bine;

- de a interzice pusul de întrebări la ore, pentru a lăsa imaginația pe copiilor să zburde.

 Un subiect la care voi mai reveni, e foarte provocator. Vă sfătuiesc să faceți un exercițiu LUR/ ÎDR cel puțin o dată într-un an școlar, pentru a vă menține profesori proaspeți și motivați.

Vorba de educație - cercetare acțiune

Un articol publicat recent la noi ne anunța că o școală din România dorește să renunțe la temele pentru acasă. Citindu-l, cred că e de remarcat nu atât faptul că  școala respectivă e preocupată de subiectul respectiv, ci că profesorii de acolo au început să facă ceea ce, din păcate, nu se prea face în școlile noastre – să se transforme în niște profesori reflexivi, să iasă din rutină și să își pună întrebări, să analizeze ce se întâmplă la clasă, să facă împreună o mică cercetare care are loc nu la birou sau la bibliotecă, ci chiar în clasele lor și pentru copiii din școala lor, pentru a vedea cum e mai bine și ce ar trebui schimbat. Pentru cine vrea să aprofundeze, a se vedea conceptul de cercetare - acțiune în școală.

(articolul aici)

Profesorul ”în plinătatea minții”

foto credits: pag.FB a lui Pasi Salhberg

Poate s-o găsi vreo editură  s-o traducă, pentru că tare ne-ar prinde bine și nouă și ar putea fi  o temă cu adevărat utilă pentru cursurile de formare a mult prea stresaților noștri profesori. ”The Mindful Teacher”, publicată în 2009 ( cu a doua ediție sub tipar în acest moment – anunț făcut azi de Pasi Salhberg pe pagina sa de facebook) e despre reacția profesorilor în fața reformelor. Despre ce poate să facă un profesor care e bombardat de schimbări de sistem  de sus în jos, despre care nu știe mare lucru, pentru că nu a fost consultat și despre care crede că nu îi ajută pe elevii lui. ”Mindful Teacher”  îi invață pe profi cum să includă reforma în practica de la clasă, cum sa fie deschiși la idei noi, la alte perspective și cum să dialogheze și să caute răspunsuri  împreună cu colegii lor.

Intr-o lume în care suntem mereu ocupați, în care ne plângem că nu avem timp și trecem în goană pe lângă oameni și lucruri, a trăi ”mindfulness” înseamnă să mai încetinim ritmul pentru a ne uita mai atent și fără prejudecăți la ceea ce se întâmplă în tine și în jurul tău. Înseamnă să conștientizăm pe deplin momentul  și starea noastră din prezent, să dăm atenție la ceea ce gândim și simțim acum și aici. Un fel de a vedea ceea ce privești, a savura ceea ce înghiți, a simți ceea ce gândești.

”Mindfulness is a particular way of paying attention to ourselves, others and the world around us. It is often said that mindfulness is a shift from a doing mode to a being mode.” (Sr. Stanislaus Kennedy)

Pot să visez alături de elevii mei?

Îmi amintesc, de pe vremea când lucram într-o școală, cât de important era să reușesc să mă opresc din iureșul vieții de profesor (că nu e ușor, e un du-te vino, cu multe de făcut, dincolo de lecții) și să găsesc răgazul de a mă gândi, în sinea mea, la ce am făcut la clasă,  la ce a zis un copil dintr-a șaptea când și-a văzut nota la test, la replica colegei de cancelarie, la ce a vrut cu adevărat să spună mama unei fetițe la ședința cu părinții, la cum se numea formația pe care o ascultau cei mari în pauză. Și dacă nu am fost prea aspră cu Silviu și dacă am explicat îndeajuns părinților de ce e gălăgie în clasă când lucrăm în grupuri și la multe altele. În pedagogie asta înseamnă să fii un ”profesor reflexiv”.