Justin Capră - elev

Probabil că a fost din categoria ”elevilor problemă”( groaznică această etichetare, foarte des auzită în școli, din păcate!):

”Am fost un tip dificil, am fost când restanţier, când premiant. Niciodată nu eram atent la lecţii, eu aveam visurile mele, n-am fost un copil ascultător, ci dificil, eu personal nu am fost mulţumit de mine. Totdeauna am avut senzaţii de frică, anxietate, de irealizări, nici la ora actuală nu mă simt realizat. Noi, oamenii, ne mişcăm asimptotic spre cunoaştere, pe care nu o să o întâlnim niciodată pentru că e asimptotică şi de fapt mărind sfera de cunoaştere, mărim implicit sfera de necunoaştere care e în afara sferei şi este infinită. Numai un naiv va crede că învăţând va şti, de unde? Pe dracu’, poate sa-ţi crape capu’! Important e să ai simţul sintezei şi nu cantitatea, numai calitatea informaţiilor. Eu consider că un cioban este superior mie pentru că el este natural, eu sunt artificial, noi trăncănim silogisme.” (sursa:Adevarul)

Lecții de la Justin Capră (2) - despre cum trebuie să arate lumea

Cum ar trebui să arăte lumea?

”Trebuie să arate exact aşa cum este. Mişcarea apare tocmai din imperfecţiune, din asimetrie, din diferenţe de potenţial. O lume egalitaristă este o lume moartă, ea se autodistruge. Totul ţine de relativ, binele sau bucuria nu reprezintă decît model de simţire. Ar fi o idioţenie să îşi imagineze cineva că sîntem singurii din Univers dintre miliarde de galaxii, dar viaţa nu trebuie să semene cu o alta. Am făcut parte din nişte comisii de ozenistică şi am văzut multe minuni, care nu au nimic de-a face cu fizica newtoniană. Noi sîntem nişte fiinţe mici.”( Jurnalul national)

Lecții de la Justin Capră (1) - despre profesori

Foto credits: Evotv

A murit acum o săptămână. Justin Capră a fost o minte strălucită, care, spun unii, ar fi putut schimba România.

Despre profesori

”Eu zic că un profesor bun, ca şi un medic, trebuie să fie un duhovnic, trebuie să intre in sufletul discipolului. Socrate spunea că de fapt şcolarizarea reprezintă un dialog interogativ între maestru şi discipol, în aşa fel încît discipolul să-şi descopere nişte valenţe pe care nu le cunoştea. Pentru că altfel, spunea Socrate, poţi întâlni două situaţii extreme: ori stai de vorba cu un deştept şi nu e nevoie să îi explici, ori stai de vorbă cu un prost şi vorbeşti degeaba, pierzi vremea. Nu trebuie să faci pe deşteptu’, să umpli şapte table cu formule că tu eşti profesor, la care studentul să zică “Bă ce deştept e ăsta!”, nu asta e important, important e să poţi transmite informaţie. Nu poţi?! - nu eşti bun de profesor.”