Despre educație - lecții de la Ștefan Câlția (2)

foto din arhiva personală

După un an, a doua postare cu vorbe despre educație ale pictorul Ștefan Câlția. Le-am găsit în interviul pe care l-a dat Cristinei Bazavan (http://bazavan.ro/2014/10/stefan-caltia-lucrul-cel-mai-important-e-sa-traim-fericiti-cu-agoniseala-noastra-cit-ar-fi-de-mica/).

Despre școala primară:

”Eu am terminat scoala la domnul Borcea. Cind spunea cineva ca a terminat patru clase la domnul Borcea se facea liniste, insemna ca stia toata tabla inmultirii, ca stia sa calculeze o suprafata. Era un invatator care punea bază pe lucrurile astea.”

Despre grija față de natură sau cum am fost odată în Europa:

”Erau rinduieli. Spuneau studentii anii trecuti cind mai eram inca la Universitate: “Domn profesor, ati auzit ca astia de la Uniunea Europeana ne oblige sa avem grija de animalele salbatice?!”
Prima data si eu m-am gindit “cum sa avem grija de lupi?!” Si dupa aia mi-am adus aminte de bunica batrina, cind noi ne jucam prin curte prin aprilie si ne-a zis:
“Vedeti ca trebuie sa vina rindunelele, deschideti geamul la grajd.”
Si, plecat de aici, am inceput sa-mi aduc aminte: “sa nu omori sarpele ca sta la temelia casei “, “daca omori broasca inseamna ca o sa fie ploaie”. Si mi-am dat seama ca, de fapt, bunica ne-a invatat atit de mult sa ocrotim si sa iubim animalele salbatice… Deci eram in Europa odata.”

(Despre educatie - lectii de la Stefan Caltia(1) )

Scoția - lecție de democrație

Getty image

O lectie de democrație de la scoțieni s-a soldat astăzi cu un rezultat favorabil rămânerii în Regatul Unit și ideii de ”Better Together”. Tocmai pentru că a fost vorba de o decizie grea, dintre cele care schimbă fundamental istoria, ne așteptam probabil  la ceva violență și reacții necontrolate. Am văzut, în schimb, implicare cetățenească (prezență  masivă la vot), campanii civilizate în care s-au bătut ideile, nu oamenii, curajul exprimării in public a optiunilor (semnele cu ”yes” si ”no” s-au văzut pe ghiozdane, cravate, prăjituri, umbrele, lese de caini, ferestre), un pic de umor, relaxare, responsabilitate și seriozitate(cum au luat ei la mână voturile să le numere!), bună organizare, speechuri  finale care au recunoscut victoria părții adverse.  

Atitudini  și comportamente  rezultate cu siguranță dintr-un sistem de educație bazat pe parteneriat  real și obtinerea consensului unui număr mare de părți implicate, consultare (există  în Scoția peste 20 de agenții independente puternice, care joacă un rol important în educatie). Un sistem care a făcut din ”further education” un element cheie de progres al comunităților, cu un curriculum neîncorsetat de un format  stabilit oficial și în care calitatea este asigurată de agenții ce au devenit modele de evaluare  în toată lumea ((„The Scottish Qualifications Authority – SQA” și „The Quality Assurance Agency for Higher Education - QAA”).

La SQA, in 2008 - study visit

Macii de la Turnul Londrei

The Tower of London a sărbătorit într-un mod impresionant centenarul izbucnirii Primului Război Mondial -888 246 de maci din ceramică au fost ”plantați” în spațiul celebrului monument istoric, câte unul pentru fiecare militar britanic căzut la datorie. Instalația nu numai că este un exemplu de cum o mare națiune își cinstește eroii, dar se constituie și ca o lecție despre ce se poate realiza atunci când se întâlnesc ideea unui tânăr artist (Paul Cummins), entuziasmul a sute de voluntari și valorile naționale.

(sursa foto:http://poppies.hrp.org.uk/about-the-installation)

Iată cum au fost realizați macii:

Lecția unui pescar - mai mult cu mai puțin sau înțelepciunea simplității

2 Mai- foto din arhiva personală

Pentru că Sfântul Petru a fost pescar și pentru că multora ne e gândul la măcar un pic de downshifting și la 2 Mai, o parabolă de duminică:

”Un om de afaceri american se plimba pe plajă, într-un mic sat mexican de pescari. Dintr-o barcă care tocmai intra în port s-a dat jos un pescar cu un coș plin de pești. Americanul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși și îl întrebă:
-Cât timp și-a luat să pescuiești acești pești?
-Destul de puțin, răspunse pescarul.
-Dar de ce nu ai rămas mai mult în larg, ca să prinzi mai mulți pești? întrebă omul de afaceri.
-Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
-Și ce faci în restul timpului?
-Păi, mă scol când vreau, mă duc să pescuiesc un pic, mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu  nevasta… Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii, bem un pahar de vin, cântăm la chitară… O viață plăcută, ce mai!


Omul de afaceri  îl întrerupe:
-Ascultă! Eu am un master în administrarea afacerilor și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult și cu banii astfel obținuți să îți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să ți-i aducă acest vas, poți să-ți cumperi un al doilea și tot așa până când vei avea o mică flotilă. Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la Mexico City, Los Angeles sau chiar New York și să-ți conduci de acolo propriile afaceri…

Pescarul întrebă:
-Cât timp ar lua toate astea?
-Intre 15 și 20 de ani, răspunse bancherul.
-Și după asta?
-Ei bine, după asta devine interesant, răspunse omul de afaceri zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți introduci societatea la bursă și să câștigi milioane!
-Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
-Apoi poți să ieși liniștit la pensie, să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să iți faci siesta cât poftești cu soția ta. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitară…”

Lecții despre România de la Prințul Charles

În Valea Zălanului, un sat pierdut printre pădurile din Covasna, nu ajungi ușor, pentru că telefonul mobil nu are semnal, indicatoarele sunt rare și drumul este greu. Dacă mergi noaptea, e chiar o aventură.
Prințul Charles a ajuns însă acolo înaintea multora dintre noi, a rezonat cu magia locului, a cumpărat câteva case, le-a renovat și ne-a arătat că România are ținuturi unice, pe care nu le întâlnești nicăieri în Europa.

Proprietatea regală din Valea Zălanului, nr.1 este locul în care rafinatul stil britanic se combină armonios cu simplitatea modului de viață ancestral al oamenilor de diferite etnii din satele românești. Vii aici ca să stai de vorbă cu ai tăi în fața șemineului, să te plimbi pe pajiște, să bei un ceai englezec pe prisma de lemn a casei, să asculți liniștea și, cu puțin noroc, să te regăsești, poate un pic mai bun și mai înțelept.

Lecții de la un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme

După atâta Facebook, în seara asta a fost și BOOKface, cu Gabriel Garcia Marquez, care s-a născut pe 6 martie.

Și, pentru că  oricum după atâta ploaie „lumea era tristă începând din ziua de marți”, am recitit Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme și  mi-a spus altceva acum, căci poate fi despre multe, despre cum si ce e magic și divin poate să cadă sau despre cum ne iau pe neașteptate evenimente pe care nu ne străduim să le înțelegem sau poate despre cum înlăturăm ce avem frumos în viață și credem că sunt obstacole.

În seara asta a fost  despre cum nu încercăm să-i prețuim pe ceilalți pentru ceea ce sunt și nu pentru cum vrem noi să fie – toți râd și  îl disprețuiesc pe bătrânul înger cu aripi enorme căzut în ogradă și îl aruncă într-un țarc de găini pentru că, sigur, e urât, miroase îngrozitor, nu vorbește cu nimeni,  nu socializează, are gândaci în aripi și nici măcar nu face minuni -  e clar că nu e îngerul pe care l-am comandat noi.

Doar că în final numai el reuși să se desprindă și să zboare.

(textul povestirii poate fi citit și aici, în traducerea Mirunei și a lui Darie Novăceanu: http://www.geocities.com/cabanuta/CafeLata/Biblio/aripi.html)