 |
| foto credits:reggiochildren foundation |
Astăzi e ziua lui Loris Malaguzzi (23 feb. 1920 - 30 ian. 1994), pedagogul căruia orașul Reggio Emilia din Italia îi datorează o filosofie inovatoare și cel mai bun model de educație timpurie din lume, pe care am avut ocazia să îl studiez la fața locului (vezi aici prezentare educatia timpurie in Reggio Emilia).
Malaguzzi consideră că există numeroase căi prin care copiii se exprimă, așa numitele 100 de limbaje simbolice, care includ desenul, sculptura, pictura, modelajul, arta dramatică, vorbirea, mișcarea, scrisul, cântecul. Acestea sunt căi de comunicare prin care copilul învață și prin care își exprimă cunoștințele și emoțiile.
Cele 100 de limbaje reprezintă numeroasele fațete ale potențialului unui copil, abilitățile lui de a se minuna și de a investiga. Cele 100 de limbaje ne amintesc de faptul că există multiple căi de a vedea și multiple căi de a fi.
Extraordinara lecție a lui Malaguzzi, adresată educatorilor din toată lumea, e sintetizată în celebrul text ”Invece il cento c’e”, tradus în engleză de Lela Gardini și popularizat cu titlul ” The Hundred Languages of Children”, un adevărat
manifest pentru reformarea acelor grădinițe și școli care le fură copiilor 99 din cele 100 de limbaje prin care aceștia se pot exprima.
Pentru a marca această zi și la noi și în semn de prețuire pentru acest remarcabil om și pedagog, am tradus acest text și în limba română și îl lansez în premieră pe acest blog:
Cele o sută sunt aici
Copilul
e făcut dintr-o sută.
Copilul are
o sută de limbaje
o sută de mâini
o sută de gânduri
o sută de moduri de a gândi.
O sută, întotdeauna o sută
de feluri de a gândi
de a se juca, de a vorbi.
O sută, întotdeauna o sută
de feluri de a asculta
de a se mira, de a iubi
o sută de bucurii
de a cânta și de a înțelege
o sută de lumi
de descoperit
o sută de lumi
de inventat
o sută de lumi
la care să viseze.
Copilul are
o sută de limbaje
(și încă multe alte sute)
dar nouăzeci și nouă îi sunt furate.
Școala și cultura
separă capul de trunchi.
Îi spun copilului:
să gândească fără mâini
să facă fără cap
să asculte și să nu vorbească
să înțeleagă fără a se bucura
să iubească și să se minuneze
doar de Paște și de Crăciun.
Îi spun copilului:
să descopere o lume care deja există
și din cele o sută de limbaje
îi sunt furate nouăzeci și nouă.
Îi spun copilului:
că munca și joaca
realitatea și fantezia
cerul și pământul
rațiunea și visul
nu există împreună.
Și astfel îi spun copilului
că cele o sută nu există.
Dar copilul spune:
Nicicum. Cele o sută sunt aici.
(traducere în lb. română de Anca Tîrcă - orice preluare a textului se va face doar cu menționarea numelui traducătorului)
Iată și video-ul cu textul ”100 Languages of Children”,
vorbit de un copil:
.jpg)
