Bullyingul este una dintre problemele prioritare de adresat dacă vrem să avem stare de bine în rândul elevilor. La cursul meu le spun profesorilor că nu rezolvăm nimic, dacă organizăm activități de formă fără fond, dacă facem postere o dată într-un an școlar sau mai chemăm câte un invitat să le vorbească copiilor.
Sunt mulți copii amenințați, jigniți, denigrați, șicanați, hărțuiți sau cărora li se iau obiectele personale. Sau copii care sunt sub teroarea unor vorbe și zvonuri false și răutăcioase despre ei. Sau sunt excluși din grupul de prieteni. Și asta se întâmplă în toate școlile și este un fenomen în creștere.
Îi sfătuiesc pe directorii care au bullying în școală să îl facă ȚINTĂ STRATEGICĂ de vizat în Proiectul de Dezvoltare Instituțională, una măsurabilă, și să coopereze cu toți posibilii parteneri, părinți, autorități, CJRAE, ONGuri etc. pentru a-l diminua.
Îi învăț să operaționalize această țintă pentru fiecare an, le dau exemple de măsuri ce pot fi luate, le arăt cum putem monitoriza și evalua demersul, astfel încât să vedem, regulat, dacă sunt schimbări în bine.
Le reamintesc că în fiecare școală trebuie să existe un grup antibullying, conform OM nr. 4.343/2020 din 27 mai 2020, „format din director, profesorul consilier şcolar, trei cadre didactice formate în problematica violenţei, doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor, un reprezentant al părinţilor, reprezentanţi ai autorităţii locale” (cred că nu se știe la MEN câte astfel de grupuri există, dacă ele funcționează etc.).
Altfel, doar cu festivisme, influencers, declarații și poze pe facebook nu facem nimic. Iar bullyingul este deja un fenomen care produce drame în rândul copiilor.
