Harari despre AI la Davos 2026

 

Pe 20 ianuarie 2026, istoricul și autorul Yuval Noah Harari a ținut un discurs important la World Economic Forum Davos 2026 pe tema AI. 

L-am tradus mai jos și sper să fie citit de cât mai mulți profesori de la noi, care ar trebui să reflecteze asupra acestui subiect, să cântărească ce este bine să aducă la clasă și în ce măsură și să dezbată cu elevii lor pe această temă.

 La nivel de țară, nu avem dezbateri serioase pe această temă, au apărut, ca și în alte cazuri, marii „specialiști”, care nu au niciun background în domeniu și trec fără jenă de la o temă la alta, așa cum au făcut și cu literația, în care s-au băgat fără nicio specializare dovedită în domeniu. De aceea mi se pare important să avem acces la ce spun mințile luminate ale planetei despre AI, discursul lui Harari fiind, din această perspectivă, un punct de reper de neratat.

„Așadar, salut tuturor. Există o întrebare la care fiecare lider de astăzi trebuie să răspundă în legătură cu inteligența artificială.

Dar, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să clarificăm câteva lucruri despre ce este AI și ce poate face AI.

Cel mai important lucru de știut despre AI este că nu este doar o altă unealtă. Este un agent. Poate învăța și se poate schimba de la sine și poate lua decizii de la sine.

Un cuțit este o unealtă. Poți folosi un cuțit ca să tai o salată sau ca să omori pe cineva, dar decizia îți aparține.

AI este un cuțit care poate decide singur dacă să taie salata sau să comită o crimă.

Al doilea lucru de știut despre AI este că poate fi un agent foarte creativ. AI este un cuțit care poate inventa noi tipuri de cuțite, dar și noi tipuri de muzică, medicină și bani.

Al treilea lucru de știut despre AI este că poate minți și manipula. Patru miliarde de ani de evoluție au demonstrat că orice lucru care vrea să supraviețuiască învață să mintă și să manipuleze. Ultimii patru ani au demonstrat că agenții AI pot dobândi voința de a supraviețui și că AI-urile au învățat deja să mintă.

Acum, o mare întrebare deschisă despre AI este dacă poate gândi. Filosofia modernă a început în secolul al XVII-lea, când René Descartes a afirmat: „Gândesc, deci exist”. Chiar și înainte de Descartes, noi, oamenii, ne-am definit prin capacitatea noastră de a gândi. Credem că stăpânim lumea pentru că putem gândi mai bine decât oricine altcineva de pe această planetă.

Va contesta AI supremația noastră în domeniul gândirii? Ei bine, asta depinde de ce înseamnă „a gândi”.

Încearcă să te observi pe tine însuți gândind. Ce se întâmplă acolo? Mulți oameni observă cuvinte care apar în minte și formează propoziții, iar propozițiile formează apoi argumente precum: „Toți oamenii sunt muritori. Eu sunt om, deci sunt muritor.”

Dacă gândirea înseamnă, de fapt, aranjarea cuvintelor și a altor unități de limbaj, atunci AI poate deja gândi mult mai bine decât foarte, foarte mulți oameni. AI poate cu siguranță să formuleze o propoziție precum: „AI gândește, deci AI sunt.”

Unii oameni susțin că AI este doar un „autocomplete” sofisticat, că face doar predicții despre următorul cuvânt dintr-o propoziție. Dar este acest lucru cu adevărat atât de diferit de ceea ce face mintea umană?

Încearcă să observi, să surprinzi, următorul cuvânt care îți apare în minte. Chiar știi de ce te-ai gândit la acel cuvânt? De unde a venit? De ce tocmai acest cuvânt și nu un altul? Știi?

În ceea ce privește ordonarea cuvintelor, AI gândește deja mai bine decât mulți dintre noi. Prin urmare, orice este făcut din cuvinte va fi preluat de AI.

Dacă legile sunt făcute din cuvinte, atunci AI va prelua sistemul juridic. Dacă cărțile sunt doar combinații de cuvinte, atunci AI va prelua cărțile. Dacă religia este construită din cuvinte, atunci AI va prelua religia.

Acest lucru este valabil în special pentru religiile bazate pe cărți, precum islamul, creștinismul sau iudaismul. Iudaismul se numește pe sine religia cărții și acordă autoritate supremă nu oamenilor, ci cuvintelor din cărți. Oamenii au autoritate în iudaism nu datorită experiențelor lor, ci doar pentru că învață cuvintele din cărți.

Acum, niciun om nu poate citi și memora toate cuvintele din toate cărțile iudaice, dar AI poate face acest lucru cu ușurință. Ce se întâmplă cu o religie a cărții atunci când cel mai mare expert în cartea sfântă este un AI?

Totuși, unii oameni ar putea spune: putem reduce cu adevărat spiritualitatea doar la cuvinte din cărți? Înseamnă gândirea doar ordonarea unităților de limbaj?

Dacă te observi cu atenție atunci când gândești, vei remarca faptul că se întâmplă și altceva acolo, în afară de apariția cuvintelor și formarea propozițiilor.

Ai și trăiri nonverbale. Poate simți durere. Poate frică. Poate iubire. Unele gânduri sunt dureroase. Altele sunt înfricoșătoare. Altele sunt pline de iubire.

În timp ce AI devine mai bună decât noi în folosirea cuvintelor, cel puțin deocamdată nu avem nicio dovadă că AI poate simți ceva. Desigur, pentru că AI stăpânește limbajul, poate pretinde că simte durere sau iubire. AI poate spune „Te iubesc”, iar dacă o provoci să descrie cum se simte iubirea, AI poate oferi cea mai bună descriere verbală din lume.

Poate acestea înseamnă că, indiferent din ce țară proveniți, țara voastră se va confrunta în curând cu o criză severă de identitate, dar și cu o criză a imigrației. De data aceasta, imigranții nu vor fi ființe umane care sosesc în bărci fragile, fără viză, sau care încearcă să traverseze o graniță în toiul nopții.

Imigranții vor fi milioane de inteligențe artificiale care pot scrie poezii de dragoste mai bine decât noi, care pot minți mai bine decât noi și care pot călători cu viteza luminii, fără să aibă nevoie de vize.

La fel ca imigranții umani, acești imigranți AI vor aduce cu ei diverse beneficii. Vom avea medici AI care să ne ajute în sistemele de sănătate, profesori AI care să sprijine sistemele de educație și chiar grăniceri AI care să oprească imigrația ilegală a oamenilor.

Dar imigranții AI vor aduce cu ei și probleme. Cei care sunt îngrijorați de imigrația umană susțin adesea că imigranții ar putea lua locuri de muncă, ar putea schimba cultura locală sau ar putea fi lipsiți de loialitate politică. Nu sunt sigur că acest lucru este adevărat în cazul tuturor imigranților umani, dar cu siguranță va fi adevărat în cazul imigranților AI.

Imigranții AI vor lua multe locuri de muncă ale oamenilor. Imigranții AI vor schimba complet cultura fiecărei țări. Vor schimba arta, religia și chiar romantismul. Unor oameni nu le place atunci când fiul sau fiica lor se întâlnește cu un iubit imigrant. Ce vor crede acești oameni atunci când fiul sau fiica lor va începe să se întâlnească cu un iubit AI?

Și, bineînțeles, imigranții AI vor avea loialități politice discutabile. Este probabil ca ei să fie loiali nu țării voastre, ci unei corporații sau unui guvern — cel mai probabil din una dintre doar două țări: China sau Statele Unite. Statele Unite încurajează țările să-și închidă granițele pentru imigranții umani, dar să le deschidă foarte, foarte larg pentru imigranții AI americani.

Și acum putem ajunge, în sfârșit, la întrebarea la care fiecare dintre voi va trebui să răspundă în curând:
va recunoaște țara voastră imigranții AI ca persoane juridice?

AI-urile nu sunt, evident, persoane. Ele nu au nici corp, nici minte. Dar o persoană juridică este ceva cu totul diferit de o persoană. O persoană juridică este o entitate pe care legea o recunoaște ca având anumite obligații și drepturi legale. De exemplu, dreptul de a deține proprietăți, de a intenta un proces și de a beneficia de libertatea de exprimare.

În multe țări, corporațiile sunt considerate persoane juridice. Corporația Alphabet poate deschide un cont bancar, te poate da în judecată sau poate dona pentru următoarea ta campanie prezidențială. În Noua Zeelandă, râurile au fost recunoscute ca persoane juridice. În India, anumitor zei li s-a acordat aceeași recunoaștere.

Desigur, până astăzi, recunoașterea unei corporații, a unui râu sau a unui zeu ca persoană juridică a fost doar o ficțiune juridică. În practică, dacă o companie precum Alphabet decidea să cumpere o altă corporație sau dacă un zeu hindus decidea să te dea în judecată, decizia nu era luată cu adevărat de zeu. Era luată de niște oameni — directori, acționari sau administratori.

În cazul AI-urilor, situația este diferită. Spre deosebire de râuri și de zei, AI-urile pot lua efectiv decizii de unele singure. În curând, ele vor fi capabile să ia deciziile necesare pentru a gestiona un cont bancar, pentru a intenta un proces și chiar pentru a conduce o corporație fără a mai avea nevoie de directori, acționari sau administratori umani.

Prin urmare, AI-urile pot funcționa ca persoane. Vrem să permitem acest lucru?
Va recunoaște țara voastră AI-urile ca persoane juridice?

Dar dacă alte țări fac acest lucru? Să presupunem că țara voastră nu vrea să recunoască AI-urile ca persoane. Dar Statele Unite, în numele dereglementării AI-ului și al dereglementării piețelor, acordă personalitate juridică pentru milioane de AI-uri, care încep să conducă milioane de corporații noi. Veți bloca aceste corporații AI să opereze în țara voastră?

Să presupunem că unele persoane AI din SUA inventează instrumente financiare extrem de eficiente și extrem de complexe, pe care oamenii nu le pot înțelege pe deplin și, prin urmare, nu știu cum să le reglementeze. Veți deschide piețele voastre financiare către această nouă magie financiară a AI-ului? Sau veți încerca să o blocați, decuplându-vă astfel de sistemul financiar american?

Să presupunem că unele persoane AI creează o nouă religie care câștigă credința a milioane de oameni. Acest lucru nu ar trebui să pară prea forțat, deoarece, până la urmă, aproape toate religiile anterioare din istorie au susținut că au fost create de o inteligență non-umană.

În acest caz, va extinde țara voastră libertatea religioasă umană și asupra noii secte AI, precum și asupra preoților și misionarilor AI? Poate ar trebui să începem cu ceva puțin mai simplu.

Va permite țara voastră persoanelor AI să-și deschidă conturi pe rețelele sociale, să se bucure de libertatea de exprimare pe Facebook și TikTok și să se împrietenească cu copiii voștri?

Ei bine, desigur, această întrebare ar fi trebuit pusă acum 10 ani.

Pe rețelele sociale, boții AI funcționează ca persoane funcționale de cel puțin un deceniu. Dacă ați considerat că AI-urile nu ar trebui tratate ca persoane pe rețelele sociale, ar fi trebuit să acționați acum 10 ani.

Peste 10 ani, va fi prea târziu pentru ca voi să decideți dacă AI-urile ar trebui să funcționeze ca persoane pe piețele financiare, în instanțe, în biserici. Alt cineva va fi deja decis acest lucru în locul vostru.

Dacă doriți să influențați direcția în care se îndreaptă umanitatea, trebuie să luați o decizie acum.

Așadar, care este răspunsul vostru, ca lideri? Credeți că imigranții AI ar trebui recunoscuți ca persoane juridice? Dacă nu, cum veți opri acest lucru?

Vă mulțumesc că ați ascultat această ființă umană.

Curs de pregătire pentru concursul de directori

 

Pe 16 ianuarie a fost ultima zi din mandatul multor directori care au dat concurs acum patru ani și nu știm încă dacă va mai avea loc un altul, când se va întâmpla asta și în ce va consta el, deși fostul ministru s-a lăudat la un moment dat că acest concurs va fi organizat în primăvara lui 2026.

Pentru că am primit deja întrebări dacă voi mai organiza cursuri de pregătire pentru acest concurs, am hotărât să organizez unul la finalul acestei luni. E online, contra cost, cu înscrieri și comunicare pe messenger sau pe anca_tirca@yahoo.com. Plata se poate face și în cont de trezorerie, dacă se plătește cursul prin școală.

Elementele din afiș nu sunt alese întâmplător, vom învăța, cu creionul în mână, cum se scrie o strategie a școlii și care este firul roșu ce stă la baza elaborării ei. Sunt sigură că proba de concurs cu prezentarea strategiei va rămâne, este cel mai important document al unei școli, care nu trebuie copiat de la alții sau de pe Internet, ci e nevoie să fie scris de director.

Lansare de carte la Libraria Humanitas Cismigiu

A fost o seară frumoasă de iarnă petrecută într-un loc cu mult farmec, cu prieteni și pasionați de educație lângă mine. Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați fost alături la lansarea cărții! Celor care nu au putut să ajungă le reamintesc că o pot găsi online în multe librării.

Profesorul care a promis marea

Tocmai am văzut pe HBO un film foarte bun, l-am ales pentru că mi-a plăcut titlul –”The Teacher Who Promised the Sea”. În anii războiului civil din Spania, pe la 1936, un profesor devine victimă a represiunii forțelor naționaliste franchiste pentru metoda pe care o folosea cu copiii din școala lui, una în care profesorul nu era domnul profesor, ci Antonio, în care clasa era o comunitate prietenoasă, iar discuțiile porneau din ce simțeau și din ce vedeau copiii în jurul lor. Se puneau întrebări, se scriau texte pe teme care le plăceau copiilor, iar profesorul le-a adus o tiparniță și i-a învățat să își facă propriile cărți și să scrie despre visurile lor. Pe lângă matematică, i-a învățat să danseze vals, le-a dat încredere în ei, demnitate și speranță. Și le-a promis acestor copii, care nu mai văzuseră marea niciodată, că îi va duce într-o excursie la mare în vacanță. Nu a mai apucat. A fost ucis pentru că metoda era periculoasă, îi învăța pe copii să viseze și să fie liberi. Actori foarte buni, regie măiastră.

O școală bună pentru prezent și viitor

 Capitolul II al cărții „Cum să ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern” este intitulat „O școală bună pentru prezent și viitor”. În acest capitol, am creat un profil al unei școli bune, cel din imagine, pe care îl descriu în detaliu, pe fiecare componentă, inclusiv cu tipuri de metode concrete de a ajunge acolo, apoi am dat exemple de școli bune, unele care există în prezent în lume și sunt de succes, precum școala democratică, școala prietenoasă, școala cu clase flexibile, școala cu fericire în curriculum, școala cu învățare răsturnată, școala digitală, școala verde, școala cu mindfulness etc.

Iată și un scurt fragment din acest capitol:

„Pentru ca eforturile de transformare să aibă succes este nevoie să avem în fața noastră ținta către care tindem atunci când dorim să ne schimbăm școala și să răspundem la întrebări de genul: Ce fel de școală ne dorim? Care este profilul unei școli care să răspundă așteptărilor pieței muncii și ale noilor generații de copii? Este școala pe care ne-o dorim una bună? Ce înseamnă, până la urmă, o școală bună pentru vremurile prezente și cele viitoare?

În ultimii douăzeci de ani am studiat schimbările ce au avut loc în educația din lume și am remarcat tendința de a apropia școala de copii, de a individualiza învățarea și a focaliza procesul didactic pe progresul fiecărui elev din instituția școlară.

Școala nu mai este doar despre pregătirea pentru teste, ci despre pregătirea pentru viață. Școala nu mai este despre selecția prin examene, ci despre dezvoltarea academică și personală a fiecărui copil din clasă. Școala nu mai este doar despre transmiterea de cunoștințe, ci despre formarea de competențe necesare pentru a supraviețui într-o lume încercată de provocări. O școală bună pune în centrul întregii sale activități binele și progresul fiecărui copil al său.”

M-aș bucura dacă și ministerul ar veni cu un text de politică pe acest subiect, să ieșim din încremenirea de zeci de ani că o școală bună în România este doar cea cu rezultate foarte bune la examene și olimpiade.

Așteptări pentru 2026 - ce ar trebui să facă ministerul pentru directorii de școli

 „Ce ar trebui să facă sistemul și guvernanții pentru directorii de școli?” este o întrebare la care am răspuns în cea mai recentă carte „Cum ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern”:

„La nivel mondial, există țări care investesc considerabile resurse în pregătirea directorilor de școli, prin sprijin acordat la locul de muncă sau prin participarea la cursuri de formare specifice. Sistemele de învățământ cu performanțe ridicate – precum cele din Japonia, Coreea de Sud, Shanghai sau Singapore – impun persoanelor cu funcții de conducere să participe la programe de formare, stagii de practică ori mentorat, menite să dezvolte competențele esențiale de management (OECD, 2012; Darling-Hammond, 2010)42.

De exemplu, directorii de școli din Shanghai (China) urmează diverse tipuri de cursuri de leadership, în funcție de vechimea în serviciu. Un program de formare cu durata de un an acoperă șase domenii-cheie: planificarea activității școlii, managementul intern, cultura organizațională, dezvoltarea procesului instructiv-educativ, perfecționarea cadrelor didactice și adaptarea la condițiile externe. Cursul se desfășoară o dată pe săptămână și include prelegeri, proiecte individuale de cercetare, vizite pe teren și mentorat oferit de directori cu experiență.

În România, interesul pentru profesionalizarea funcției de director de școală este unul scăzut, neexistând sprijin sistemic real pentru profesorii care își asumă acest rol. Nu putem transforma școlile dacă nu investim în dezvoltarea profesională a liderilor educaționali și dacă nu ne preocupăm de contextul în care aceștia lucrează, de așteptările pe care le au și de sprijinul de care au nevoie.

Pe baza experienței mele de directoare și a colaborării îndelungate cu sute de manageri de școli, consider că Ministerul Educației ar trebui să acționeze în următoarele direcții:

1. Îmbunătățirea sistemului de selecție a directorilor de școli, prin organizarea unui concurs care să testeze cu adevărat competențele de management și leadership ale candidaților.

A deveni director de școală reprezintă, în mod firesc, un pas natural în evoluția profesională a unui cadru didactic cu experiență. Este vorba despre un profesor care a deținut anterior roluri de coordonare în departamentele școlii sau în proiecte de colaborare, care se bucură de aprecierea elevilor, părinților și colegilor, și care știe să comunice eficient, să asculte și să se facă ascultat.

O schimbare reală în modul de selecție și ocupare a funcției de director ar fi posibilă doar în contextul unei reforme profunde de sistem, care să vizeze:

 dezvoltarea capacității instituționale a școlilor de a lua decizii autonome;

 colaborarea strânsă cu comunitatea locală;

 reducerea cerințelor birocratice impuse de inspectorate;

 formarea riguroasă a echipelor de conducere în domeniul managementului și leadershipului;

 crearea unor mecanisme eficiente de feedback, monitorizare și evaluare externă.

Într-un astfel de cadru, selecția directorului ar putea fi realizată de consiliul de administrație al școlii sau chiar de o comisie extinsă la nivel comunitar. Procedura ar include:

 publicarea anunțului de angajare și a cerințelor;

 primirea aplicațiilor din partea candidaților interni și externi;

 analiza documentelor depuse și verificarea referințelor;

 susținerea unor interviuri în fața tuturor părților interesate – conducere, profesori, părinți și elevi.

Candidații ar trebui să dețină cunoștințe și abilități solide de management, dobândite prin programe acreditate de Ministerul Educației. Astfel de programe ar trebui să fie de lungă durată, cu un curriculum modern, care să îmbine teoria cu activități practice, mentorat, coaching și învățare între colegi.

Evaluarea finală ar putea consta într-un proiect de schimbare reală într-o școală, prin care să se demonstreze competențele dobândite.

Dacă se menține ideea unui examen, acesta ar trebui să fie riguros și complex, pentru a verifica cunoștințele din domeniile prevăzute în standardele de competență pentru directorii de școală. Testarea ar putea fi organizată online, prin intermediul unor companii acreditate, și ar trebui să includă atât partea teoretică, cât și probe practice, care să evalueze capacitatea candidatului de a rezolva probleme concrete ale unei școli.

Evaluarea s-ar putea desfășura la inspectorate, la casele corpului didactic sau în centre regionale de formare, iar comisiile ar trebui să fie alcătuite din specialiști recunoscuți în domeniu, nu din inspectori politici.

2. Elaborarea standardelor pentru funcția de director

Standardele pentru funcția de director au rolul de a stabili repere clare privind natura și calitatea muncii persoanelor care exercită această profesie. Ele ghidează activitatea directorului de școală și stau la baza proceselor de angajare, formare și evaluare a liderilor educaționali.

Aceste standarde trebuie să se bazeze pe o viziune modernă asupra leadershipului școlar, stimulând dezvoltarea profesională continuă și crearea unei culturi organizaționale orientate spre învățare și colaborare.

Domeniile-cheie vizate ar trebui să includă:

• viziunea, misiunea și valorile școlii;

• normele profesionale;

• echitatea și incluziunea;

• curriculumul, procesul de învățare și evaluare;

• crearea unei comunități profesionale și sprijinul acordat profesorilor;

• sprijinul pentru membrii comunității școlare;

• relaționarea cu părinții și comunitatea locală;

• managementul instituțional;

• dezvoltarea strategică a școlii.

Standardele trebuie să precizeze ce trebuie să știe și ce trebuie să facă un director pentru a fi un lider de succes. Ele ar trebui elaborate la nivelul Ministerului Educației și revizuite periodic, în funcție de schimbările și tendințele din sistemul de învățământ.

Din păcate, în România nu există în prezent un astfel de document, deși ar reprezenta un instrument fundamental pentru profesionalizarea managementului educațional.

3. Programe naționale de formare și dezvoltare profesională a directorilor de școli

Odată numiți în funcție, directorii de școli au nevoie de îndrumare, cel puțin în primul an de mandat. Cele mai eficace s-au dovedit a fi programele de tip coaching, cu experți cu background educațional, capabili să ofere sprijin și direcție validate de experiență și expertiză. În Marea Britanie, de exemplu, există un program prin care directori pensionari sunt angajați pe post de coach pentru directorii în funcție.

Programele de formare a directorilor ar trebui concepute cu focalizare pe partea practică și pe acțiune propriu-zisă în școală, pe conceperea unor proiecte de îmbunătățire a rezultatelor școlare ale elevilor.

4. Autonomie de decizie și acțiune acordată directorilor de școli și echipei de conducere

Autonomia școlilor este o realitate în mai toată lumea civilizată și se aplică încă din anii 1980, când a existat o mișcare puternică de reformă a sistemelor de educație pentru a acorda autonomie școlilor (în privința curriculumului, a resurselor umane și a celor financiare) în țări precum Australia, Canada, Olanda, Finlanda, UK și Suedia, urmate ulterior de Estonia, Belgia, Republica Cehă, Irlanda etc. (OECD, 2017).

Sunt două aspecte de adus în discuție când vorbim despre autonomia școlilor.

Pe de o parte, aceasta aduce cu sine mai multă responsabilitate instituțională și este necesar ca deciziile la nivel de școală să fie luate în mod participativ, cu implicarea profesorilor, a elevilor și a părinților; să existe ceea ce numim distributed leadership, o bună organizare, un mediu școlar colaborativ și instrumente eficiente de preluare rapidă a feedbackului. Prin urmare, avem nevoie de directori pregătiți pentru așa ceva, oameni cu inițiativă, nu doar buni executanți ai sarcinilor primite „de sus”.

Pe de altă parte, autonomia vine la pachet cu reformarea rolului autorităților centrale, care ar trebui să se ocupe mai ales de asigurarea calității sistemului, evaluare, curriculum, elaborarea și utilizarea standardelor de toate felurile și, mai ales, de asigurarea unor mecanisme prin care școlile autonome să fie responsabile (accountable), să dea socoteală pentru ceea ce decid și fac.

Raportul „Cadre Didactice – Raport de Țară SABER”, realizat de Banca Mondială pentru MEN în 201744, de către o echipă mixtă de experți internaționali și locali (din care am făcut și eu parte), propune următoarele recomandări autorităților din România privind profesionalizarea funcției de director de școală:

• realizarea unei analize de nevoi, pentru a înțelege mai bine cerințele specifice și problemele cu care se confruntă directorii de școli în activitatea profesională; rezultatele analizei pot fi folosite pentru a fundamenta programele de dezvoltare profesională a directorilor și pentru a elabora standarde de activitate pentru aceștia;

• examinarea posibilității ca directorii să parcurgă în mod obligatoriu un program de îndrumare individuală (coaching), cursuri de leadership și programe de formare continuă;

• acordarea de recompense directorilor de școli, cum ar fi bonusuri financiare, în funcție de performanțele școlii, cu scopul de a îmbunătăți rezultatele școlare ale elevilor;

• formarea directorilor de școală în domeniul practicilor eficiente de monitorizare a predării și învățării și luarea unor măsuri pentru ca aceștia să le ofere cadrelor didactice din școala lor mentorat consecvent și feedback periodic.

Într-un raport din 2024, experții UNESCO formulează o serie de recomandări pentru guverne, în vederea creșterii calității leadershipului școlar:

Recomandarea 1: încredere și autonomie pentru directori

Este nevoie ca sistemele educaționale să acorde autonomie directorilor de școli pentru a gestiona resursele financiare și umane și pentru a lua decizii privind procesul de predare-învățare. În același timp, este datoria guvernului să dezvolte competențele directorilor pentru a fi autonomi și responsabili în deciziile luate, pentru a utiliza resursele în mod eficient și pentru a îmbunătăți rezultatele școlare.

Recomandarea 2: selecția, dezvoltarea și recunoașterea directorilor

Procesul de selecție a directorilor de școli trebuie să fie unul incluziv și să aibă criterii obiective și diversificate, pentru a asigura accesul celor mai bine pregătiți candidați din rândul profesorilor. Este bine de știut că cei mai buni profesori nu sunt, neapărat, și cei mai buni directori. Se recomandă ca politicul să nu aibă nicio intervenție în procesul de selecție.

Formarea și dezvoltarea profesională a directorilor trebuie să includă mentorat și coaching și să se axeze pe competențele reieșite din profilul de formare și analiza de nevoi – ascultare activă, gândire analitică, comunicare, utilizarea tehnologiilor. De asemenea, directorii au nevoie de sprijin pentru a depăși situațiile de stres și epuizare profesională; UNESCO recomandă, în acest sens, consilierea profesională și servicii de menținere a sănătății mintale.

Pentru a da greutate profesiei de director de școală și a recunoaște importanța acestei meserii, UNESCO recomandă tuturor țărilor să elaboreze standarde profesionale care să ajute în procesul de selecție, de formare profesională și de evaluare a directorilor.

Recomandarea 3: distribuirea leadershipului

Liderii trebuie să conducă prin colaborare cu ceilalți membri ai comunității școlare și să demonstreze zilnic implicare, integritate, devotament și omenie. UNESCO recomandă ca acest mod de lucru – leadership distribuit – să fie inclus în standardele pentru directorii de școli, iar programele de formare guvernamentale să cuprindă teme privind:

 clarificarea rolurilor directorului privind delegarea responsabilităților;

 împuternicirea colegilor, elevilor și părinților și recunoașterea contribuțiilor acestora la bunul mers al școlii;

 crearea unui mediu în care fiecare se simte valorizat;

 stabilirea unor canale de comunicare și acordarea de feedback;

 construirea echipelor pentru îndeplinirea unui scop comun;

 promovarea unei culturi colaborative la nivelul școlii.

Recomandarea 4: dezvoltarea capacității decidenților din educație de a deveni lideri de sistem

Liderii de sistem sunt foarte puțin analizați și, probabil, insuficient pregătiți pentru rolul și responsabilitățile majore care le revin – inițierea de reforme educaționale și asigurarea calității proceselor educaționale. Din această cauză, și profesionalizarea directorilor de școli este un proces lent, mai ales că, de obicei, decidenții consideră că rolul lor principal este unul de control, și nu de sprijin. Prin urmare, este nevoie de programe de formare a liderilor de sistem, cu focalizare pe leadership instrucțional și pe asigurarea calității.”

2025 ne-a dus educația mult înapoi

2025 va rămâne în istoria învățământului românesc ca un an care, prin măsurile de austeritate luate, ne-a dus mult înapoi în trecut și a strivit și bruma de normalitate și echilibru pe care le mai avea sistemul. A fost un an cu un ministru care nu a înțeles nimic din ce înseamnă învățământul preuniversitar, în schimb a fost destul de arogant și cuprins de febra propriei valori, ca și cum noi toți ceilalți trebuie să îi mulțumim că s-a sacrificat pentru binele educației.

Dacă e să fac un pic de istorie a anului care tocmai s-a încheiat, nu prea avem ce să menționăm la capitolul realizări și reformă. În afară de dotările venite prin PNRR (proiect conceput acum câțiva ani de USR), nu putem identifica aspecte pozitive majore în sistem.

FEBRUARIE

-s-au elaborat planurile cadru pentru liceu, după 20 de ani de așteptări, dar ele nu au adus nimic revoluționar, pe măsura așteptărilor societății, avem aceleași arii curriculare, nimic crosscurricular, mergem pe aceeași viziune curriculară concepută în 1998; am scris despre acest subiect aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/02/despre-planurile-cadru-propuse-de.html și aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/02/despre-planurile-cadru-pentru-liceu-2.html

-s-a elaborat și o variantă alternativă a planului cadru de liceu, care dă posibilitatea unei mai mari flexibilități curriculare, dar mă îndoiesc că vor opta multe licee pentru această variantă, din simplul motiv că încrederea în minister și în cei doi-trei promotori ai ideii nu este destul de mare pentru ca directorii să își asume o schimbare la acest nivel.  

APRILIE

- s-a vânturat din nou și a nu știu câta oară ideea perdantă de evaluare a profesorilor pe bază de performanță, într-un sistem care nu a definit măcar ce este performanța profesorilor, ca să nu mai vorbim de mecanisme de măsurare și plată diferențiată; am scris pe acest subiect aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/04/salarizarea-profesorilor-pe-baza-de.html

MAI

- dragul nostru (fost) ministru elaborează propriul raport de evaluare a sistemului de educație, denumit în manieră science fiction QX, raport pe care îl consider o mare dezamăgire venită din partea unui universitar ce cunoaște rigorile de întocmire a unui raport de asemenea complexitate. Noroc că tot în această lună a fost publicat și raportul OECD referitor la România, unul profesionist elaborat și cu date și concluzii tocmai bune de pus în practică, dacă s-ar dori.; am scris aici despre raport: https://ancatirca.blogspot.com/2025/05/qx-2.html

IUNIE

- luna în care ministrul le-a spus profesorilor că nu muncesc destul  și că ar trebui să stea zilnic 8 ore la școală - fără comentarii!!- am scris aici despre subiect: https://ancatirca.blogspot.com/2025/06/8-ore-la-scoala.html

IULIE

- se propune creșterea la 14 a numărului orelor de predare pentru directori, propunere care a fost pusă ulterior în practică cu „doar” 10 ore; aici puteți citi opinia mea: https://ancatirca.blogspot.com/2025/07/inca-o-aberatie-14-ore-in-norma-pentru.html

-crește numărul de elevi la clasă cu „o bancă în plus” - aici puteți citi ce am scris: https://ancatirca.blogspot.com/2025/07/despre-numarul-de-elevi-intr-o-clasa.html

AUGUST

- comasarea școlilor și creșterea numărului de clase simultane, o mișcare total neinspirată, cu efecte majore negative pe termen lung; aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/08/cronica-unui-esec-previzibil-clasele.html

- crește norma didactică de la 18 la 20/22 de ore sau de la 16 la 20 de ore.

SEPTEMBRIE

- se introduc cele 2 ore în plus pentru învățători sub denumirea de ore remediale, cu o metodologie prost întocmită, care a dezorientat profesorii; am scris aici despre subiect: https://ancatirca.blogspot.com/2025/09/2-ore-in-plus-ce-fac-cu-ele.html

-plata cu ora scade la o sumă ridicolă, mai mică decât a unui muncitor necalificat.

NOIEMBRIE

- apar variantele de programe noi pentru liceu, clasa a IX-a, însoțite de un scandal enorm, ce a scos la suprafață carențe majore de organizare a procesului de elaborare; aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/11/despre-noile-programe-de-liceu.html

- tot acum avem și un ordin nou referitor la tema pentru acasă, care, de fapt, nu e nou, e 95 % identic, cuvânt cu cuvânt cu unul mai vechi al ministrului Mircea Dumitru;aici: https://ancatirca.blogspot.com/2025/11/tema-mea-despre-tema-pentru-acasa.html

Am scris despre fiecare dintre aceste „realizări”, la momentul în care s-au întâmplat, găsiți postările pe acest blog. 

De remarcat că dl. ministru nu a avut consilier desemnat pentru învățământul preuniversitar („nominalizarea va fi făcută la o dată ulterioară” și așa a rămas), dar a avut o echipă de consilieri onorifici care ne vor povesti, probabil în memorii (!!), cum au trăit această perioadă din viața lor. 

 

Un ministru care și-a pierdut capul

 

Un intelectual respectabil la preluarea mandatului, de la care mulți dintre noi am avut speranțe de schimbări majore în învățământ, s-a transformat într-un an în cel mai urât ministru al educației, un om lipsit de empatie față de profesori, incoerent în comunicare și narcisist, care lasă în urma mandatului un sistem șubrezit și lovit în punctele esențiale, adică în profesori, în directori, în clasele simultane, în școli comasate, în reforma liceului și noile planuri-cadru și noile programe. A comunicat mult și prost, a scris un raport de evaluare și viziune fără miză și substanță, dar cu care s-a lăudat tot mandatul, inclusiv în mesajul de ieri în care își anunța demisia.

Nimic din ce a făcut nu a fost „schimbare de paradigmă și evidence-based policies”, așa cum îi place să spună. Am mai pierdut un an, suntem mai jos decât eram anul trecut în educație, dar ministrul pleacă satisfăcut că a făcut tot ce ținea de el și ne lasă moștenire „ProViziunea-CaleaQX” (pe bune???).

Un mandat cât poezia lui Rudyard Kipling din finalul mesajului de ieri al ministrului, cu observația că nu noi ne-am pierdut capul, ci dânsul.

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/12/22/mesaj-la-sfarsit-de-mandat-proviziunea-caleaqx/

Lansarea cărții „Cum să ne transformăm școala” la Gaudeamus 2025

 

Mulțumesc prietenilor, familiei, foștilor elevi, profesorilor și directorilor prezenți ieri, 06.12.2025, la lansarea cărții „Cum să ne transformăm școala-reflecții, idei și practici de leadership modern”, apărută la Editura Cartex, cu o prefață scrisă de prof. dr. Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București!

De ieri, cartea poate fi cumpărată online, aici: https://www.edituracartex.ro/.../cum-sa-ne-transformam.../, dar și în alte librării.

Despre noile programe de liceu

E foarte grav ce se întâmplă. O schimbare a curriculumului de liceu așteptată de 20 de ani, pentru întârzierea căreia nu e nimeni responsabil, niciunul dintre miniștrii pe care i-am avut în acești ani, are loc în aceste zile și e prezentată de domnul ministru ca „o schimbare paradigmatică”, care va „scădea drastic analfabetismul funcțional” (cum așa, nu mai sunt de vină profesorii pentru asta?).

Doar că, ce să vezi, profesori valoroși ( Monica Halaszi) și specialiști în domeniu (Liviu Papadima, Ștefan Baghiu) au reacționat imediat și spun că, de exemplu, programa de clasa a IX-a la limba română nu e nici pe departe o schimbare de paradigmă, ci ea ne duce cu zeci de ani în urmă, nicidecum spre viitor.

De ce spun că e grav:

- pentru că o programă răspunde la întrebarea fundamentală azi în educație peste tot în lume - pentru ce îi pregătește școala pe copiii noștri, pentru secolul trecut sau pentru prezent și, mai ales, pentru viitor? ;

- pentru că o programă este biblia profesorului, ea trebuie parcursă de profesor și elevi într-un an școlar;

- pentru că o programă stabilește CE învață un elev la o disciplină într-un anumit an de studiu, adică ce competențe se urmăresc și ce conținuturi se parcurg;

- pentru că o programă stabilește CUM se realizează predarea-învățarea, prin ce metode și activități de învățare;

- pentru că o programă stă la baza manualelor care vor fi elaborate pentru disciplina respectivă;

- pentru că o programă se schimbă la intervale relativ mari de timp, 5-10 ani, în țările preocupate de educație (la noi au fost 20 de ani), prin urmare, documentul pe care îl vom avea anul acesta va fi valabil multă vreme.

Poate că nu am fost eu pe fază, dar a apărut cumva un cadru conceptual general pentru noile programe de liceu, care să descrie viziunea, abordarea și reperele? Eu nu am văzut.