Interviu pentru Alistar Magazine by Andreea Esca

 

Mulțumesc, Adriana Mosca!

1.       Cine este Anca Tîrcă și cum a ajuns să fie interesată de educație? :

De o viață, de peste 40 de ani, dau și eu ce știu și cât pot pentru a le fi mai bine copiilor de la noi și din alte părți ale lumii. Am purtat toate pălăriile posibile în domeniul educației, de la profesoară și directoare, la team leader de proiecte complexe, autoare de publicații, trainer, consultant educațional internațional și bloggeriță. Nu am fost în filmul cu „de mică am vrut să mă fac profesoară”, a început să îmi placă educația din momentul în care am ajuns la catedră, ca absolventă de limbi străine. Ce a urmat, a fost o evoluție venită de la sine și poate din faptul că am fost mereu interesată de nou, de schimbare și inovație. Am auzit pe cineva care a spus despre mine că sunt o legendă în educație, sper că nu s-a referit la vârstăJ).

2.        Cum și când a luat naștere ideea de a te dedica educației ca freelancer?

Nu a fost o idee pe care am urmărit-o, aceea de a deveni freelancer, pur și simplu nu mai făceam față ca timp și efort. Eram profesoară și directoare de școală și, în același timp, coordonam proiecte, țineam cursuri, scriam căți despre educație. A trebuit să renunț la ceva și am părăsit sistemul de învățământ, bine, nu oricând, ci atunci când am considerat că mi-am terminat treaba. Am plecat din școală în 2005, după 8 ani de directorat și am lăsat în urmă cea mai inovatoare și reformistă instituție de învățământ din România, cu practici validate de experți, universitari, mii de inspectori și profesori din toată țara care ne-au vizitat, delegații din alte țări care au ajuns la noi. Chiar și ministerul educației din acea vreme ne considera un miracol românesc. Nu știu nici azi dacă a pleca din sistem a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o.

3.       O mare parte din activitatea ta se concentrează pe starea de bine în școli, educație incluzivă și adaptabilitate. Ce (ar) presupune o reformă reală în educația din România?

O reformă în educație presupune să ai o viziune și oameni pregătiți și dedicați să o facă. Înseamnă să pleci de la o analiză a stării de fapt și a tendințelor din lumea modernă, să te pliezi pe așteptările pe care societatea le are de la școală și pe nevoile de dezvoltare ale noilor generații. După ce afli unde te găsești ca sistem, trasezi reperele pentru unde vrei să ajungi, creezi și implementezi politici educaționale pentru ca schimbarea să ajungă la clase, la copii și la profesori. E nevoie de  o fază de pilotare a schimbărilor propuse, de dialog și consens al tuturor părților implicate, profesori, părinți, elevi, cercetători, autorități în domeniu, e nevoie de acord politic pe termen lung pentru susținerea și continuarea direcțiilor de reformă. Dacă sistemul nu este în stare să facă asta, cum este cazul României, nu stăm să așteptăm miracole de sus în jos, facem reforma la firul ierbii, în fiecare școală, cu forțe proprii și cu speranța că aceste insule de bine se vor uni la un moment dat și vor forma o masă critică. Programul meu de aducere a stării de bine în rândul profesorilor, al copiilor și al părinților exact asta intenționează, să mișcăm lucrurile la nivelul școlii. Din ce am făcut până acum, am văzut că se poate și voi continua.

4.       De ce e nevoie de un mediu prietenos în școli și cum poate fi el obținut?

E nevoie de un mediu prietenos în școli (atât unul fizic, cât și unul care ține de climat și relații) pentru ca fiecare copil să vină cu drag la școală și să învețe. Nu e ușor să obții așa ceva, e un proces de durată, bazat pe leadership participativ și planificare. Eu am creat un model pentru asta, se numește STAR, adică strategie, transformare, angajament și rezultate și le dau școlilor cu care lucrez multe idei de intervenții posibile la nivelul profesorilor, al elevilor și al părinților.

5.       Dacă ar fi să recomanzi câteva alternative la educația clasică (profesorul la catedră, elevii în bănci), care ar fi acestea? (Mă gândesc inclusiv la învățarea în natură.)

Educația modernă și necesară pentru ca elevii de azi să devină adulți adaptabili la lumea de mâine, la viitoruri ce nu se pot imagina, nu mai este despre copii în bănci care notează ce spune proful de la catedră. Este despre dezvoltarea competențelor din topul celor cerute pe piața muncii, precum gândirea critică, creativitatea și rezolvarea de probleme. Există modele și soluții alternative pentru a face educație de calitate, există numeroase studii și analize realizate de Banca Mondială și OECD pentru România care ar trebui să se regăsească în politicile ministerului. Sunt școli și la noi care fac eforturi să le fie bine copiilor, care au introdus metode interactive de învățare, au creat un climat prietenos, au amenajat clase flexibile, sunt interesate de progresul fiecărui copil, fac ore în natură și pun accent și pe dezvoltarea socio-emoțională a elevilor lor.

 

6.       Care sunt primele trei proiecte educaționale la care ai lucrat de care te simți cel mai atașată? (Ce îți vine prima oară în minte.)

Sunt multe proiecte în care am lucrat, e greu să le aleg pe primele trei de care mă simt atașată, dar, în fine, să zic așa: proiectul de reinventare și transformare a școlii a cărei directoare am fost, apoi cel care a adus și aduce în continuare culoare pe pereții și în curțile unor școli din România și programul „Starea de bine în școală”, în care îi învăț pe profesori și pe directori cum să îmbunătățească rezultatele copiilor și să modernizeze modul în care fac educație ajungând mai întâi ei înșiși într-o stare de bine.

7.       Ce-i lipsește școlii românești pentru a fi o experiență pozitivă (calitativ, nu doar cantitativ) pentru cei care-i trec pragul?

Școlii românești îi lipsesc multe. Nu avem politici educaționale pe termen lung, avem comunități dezavantajate care nu sunt suficient sprijinite, formarea profesorilor este încremenită într-un model depășit de vremuri, există influență a politicului în sistem și multă presiune administrativă (hârtii!!!) pusă pe profesori și directori. Există școli nereabilitate și fără resurse materiale suficiente, nu avem standarde de evaluare pe discipline de studiu, curriculumul de liceu este neschimbat de ani buni și rezultatele la testările internaționale sunt catastrofale.

8.       Ce activități și proiecte pregătești în perioada următoare?

O să continui seria mea de cursuri adresate școlilor și e posibil să încep în toamnă o colaborare într-un proiect european de formare a directorilor din Republica Moldova. De asemenea, o să coordonez în continuare cele patru campanii pe care le-am lansat acum câțiva ani și care au succes în continuare atât la noi, cât și în Republica Moldova – „Toată școala citește”, „Dă culoare școlii tale!”, „Clase în aer liber” și „O cancelarie altfel”. Vreau să termin cât de curând și cartea la care lucrez, „Despre educație, cu dragoste”. O să o dau în curând la tipar.