World Human Rights Day & EDO reloaded

Pentru mine, Ziua Internațională a Drepturilor Omului este legată de două lucruri: înființarea prin anii 92-93 a primului  grup Amnesty International din România, în care activau elevii mei de la școala din Pucioasa și numeroasele proiecte, cursuri, seminarii și activități de educatie pentru drepturile omului (EDO) pe care le-am derulat în perioada anilor 1995-2000. 

A existat în acea perioadă un interes deosebit pentru acest domeniu, apărut în contextul eforturilor de democratizare a sistemului de învățământ, pe filiera programelor de educație civică ale ambasadei SUA și înființării primelor ONG-uri care derulau proiecte educaționale.

Ideea de bază pe care o promovam atunci și care cred că este valabilă și astăzi era că EDO are trei componente importante, care se intercondiționează și  nu pot fi abordate decât împreună:

1. Educație DESPRE drepturile omului (se învață despre drepturi și conținutul lor, documentele de referință etc.)
2.  Educație IN  drepturile omului (se creează un climat și un tip de relații  profesori - elevi care reflectă interes pentru punerea în practică și respectarea în interiorul organizației a idealurilor și valorilor drepturilor omului) 
3.   Educație PENTRU drepturile omului (implicarea în acțiuni concrete de apărare a DO: campanii, formarea de grupuri de acțiune, participare activă la luarea deciziilor din societate)

Sau, cum spunea Patricia Dye, un renumit trainer în domeniu ” It is almost better for teachers to never address the inequities of our world than to have the students believe they can do nothing to change these inequities”.

Nu a fost încă realizat la nivel național un studiu ştiinţific în legătură cu contribuţia proiectelor şi activităţii diferitelor ONG-uri din domeniul EDO/ ECD la schimbarea şcolilor din România, prin însuşirea unor practici, proceduri și metode de lucru democratice, dar există destule cercetări internaţionale (de exemplu, F. Tibbitts, (http://www.hrea.org/erc/Library/display_doc.php?url=http%3A%2F%2Fwww.hrea.org%2Findex.php%3Fdoc_id%3D771&external=N care evidenţiază modificările pozitive ale atitudinii şi comportamentului elevilor (dar şi al profesorilor şi părinţilor) ca urmare a aplicării susţinute a diferitelor componente şi faţete ale acestui tip de educaţie. De asemenea, s-a constatat un progres complex şi substanţial în privinţa practicilor la clasă şi manageriale ale cadrelor didactice, datorate colaborării cu asociaţiile respective ( metode gen dezbateri, jocul de rol, studiul de caz sau învațarea bazată pe proiect și lucrul pe grupe au fost în premieră exersate la clasă de către profesorii participanți la cursuri de formare pe tematici de EDO).

Și, de ce nu, poate că tinerii care au ieșit și ies în stradă să protesteze împotriva unor drepturi încălcate au participat ca elevi la ore și activități de educație a drepturilor omului. 

În contextul actual național și mondial, consider că este nevoie să reluăm la intensitate maximă EDO în școli și licee, la nivel formal și nonformal, folosind experiența acumulată în domeniu și resursele deja create.