Văd tot felul de idei expuse în spațiul public și inițiative legislative depuse recent de cei care chiar au puterea să schimbe politicile educaționale și mă mir că ele nu vizează cele câteva întrebări fundamentale legate de educația în următorii ani și în viitor, așa cum au fost ele formulate cam în toată lumea, vezi OECD, Michael Fullan și alții:
1.𝐔𝐧𝐝𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐯𝐚 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐥𝐨𝐜 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐫𝐞𝐚 ? ( un plan B mereu la îndemână de utilizare a tehnologiilor digitale, noi roluri pentru profesori, formarea pentru metode interactive, asigurarea echipamentelor necesare școlilor, sprijinul copiilor din categorii dezavantajate).
2.Ce 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐞 ar trebui vizate în procesul de învățare? (cum îi pregătim pe copii pentru viată si nu numai pentru examene, cum dezvoltăm rezilienta, abilitățile digitale si concentrarea pentru studiul individual necesare în telemuncă, cum formăm gândirea critică pentru a face față avalansei de fake news).
3.Cum îi valorizăm pe 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐢? (cum le întărim statutul).
4.Cum să avem 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐢? (profesionalizarea managementului și leadershipului de școală).
5.Cum aducem 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚 în sistem? (cum construim un sistem de învățământ rezilient, care să știe să facă față provocărilor de orice fel, cu organizare, proceduri, roluri și responsabilități asumate la fiecare nivel).
6.Cum facem față 𝐢𝐧𝐞𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 în educație? (cum vom lucra, cum spun eu, pentru FIECARE copil).
7.Cum aducem 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞 în școli?
Am scris această postare în grădină, e o dimineață superbă, cu soare și lalele înflorite. Gând bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu