Cuvântul anului la Oxford University - brain rot

 

Nu știu dacă are legătură și cu ce s-a petrecut la noi, în fine...toată presa britanică de azi scrie despre asta:

Oxford University a anunțat azi cuvântul anului 2024 - „brain rot”, deteriorarea creierului, definită ca „deteriorarea stării mintale sau intelectuale a unei persoane, privită ca rezultat al consumului excesiv de material considerat a fi banal și lipsit de provocări”. A fost votat de 36 000 de persoane, dintr-o listă de 6 cuvinte, întocmită de Oxford University Press.

Brain rot/ putregaiul creierului este despre pericolul vieții noastre din mediul virtual și efectele consumului excesiv de conținut online de proastă calitate, în special cel preluat de pe platformele de social media.

E o temă de analizat în viitor în conversația despre umanitate și tehnologie. Ca să nu mai zic de cea despre educație.

Mai multe, AICI

Un vis împlinit

Vreau să vă spun că azi am fost foarte fericită. În sfârșit, după vreo patru ani de când fac presiune asupra unor decidenți care s-au făcut că nu văd și nu aud (că, deh, starea asta de bine nu sună bine la noi, domnule!), ministerul cu UNICEF și cu niște universități au văzut luminița de la capătul tunelului și au lansat primul proiect național referitor la starea de bine și sănătatea mintală. E un fel de vis împlinit.

Am ascultat în intervențiile de la conferința de lansare mai toate ideile pe care le promovez de ceva timp, că profesor fericit înseamnă elevi fericiți, că e nevoie de „a whole school approach”, că nu e ori fericire la școală, ori învățare e și-și, și stare de bine, și învățare, că e nevoie de pilotare de intervenții și formarea profesorilor și câte altele, sunt toate în ghid.

Eu am cam făcut mai tot ce se vrea prin acest proiect, am un cadru general pentru starea de bine în școală-STAR, pe care l-am dezvoltat lucrând trei ani cu o serie de școli, am un ghid care stă pe biroul directorilor de școli, am conceput un curs de formare a profesorilor foarte apreciat, am liste întregi de intervenții pilotate în școli, am două chestionare de evaluare a stării de bine, unul pentru elevi și unul pentru profesori, și câte altele, le știți, sunt și pe blog, la liber.

Ce e cel mai frumos și o să vă placă este faptul că eu nu m-am aflat printre experții invitați la conferință (deși nu mai putem cu „împreună”, toate resursele și bunele practici etc.), deși am primit două mesaje din sală cum că, „doamna Anca, sunteți aici cu noi, parcă vorbiți dumneavoastră.” Asta e, lucrăm în străinătate.

Învățare și disciplină într-o stare de bine

 

Pentru pregătirea Zilei Stării de Bine în Școală (10.10.2024) aș vrea să menționez, încă o data, că, în viziunea mea, ca fostă profesoară și directoare de școală care a pus preț pe organizare și reguli, starea de bine a elevilor într-o școală nu înseamnă distracție și relaxare sau lipsa disciplinei și a normelor sau faptul că nu ne focalizăm pe învățare, așa cum văd că se străduie unii să ne convingă.

În accepțiunea mea, starea de bine a elevilor înseamnă că fiecare copil este văzut, apreciat și valorizat, înseamnă că fiecare copil vine cu plăcere la școală și e motivat să învețe, înseamnă relaționare bună cu colegii, profesorii și părinții, înseamnă obstacole și piedici și greșeli, înseamnă sănătate fizică, mintală și emoțională și, foarte important, înseamnă progres în plan academic și socio-emoțional.

Sunt multe provocări care împiedică atingerea acestor obiective, dar, cu efort, aplecare și migală, cu o strategie sau o politică a școlii pe acest subiect, putem aduce starea de bine în rândul copiilor, lucrând cu toată școala, într-un demers comun al profesorilor și părinților, venind cu intervenții complexe, la nivel macro, sau cu unele mici, dar cu impact mare. Pe blogul meu sunt multe idei pe acest subiect, iar la cursuri vorbesc despre ele, de exemplu, crearea unui spațiu prietenos în clasă și în școală, implicarea elevilor în luarea deciziilor, utilizarea unor metode de lucru participative, înlăturarea anxietății dinaintea testelor și multe altele. De aceea, spun mereu că școlile care merg în această direcție aduc, sub umbrela stării de bine, schimbarea și transformarea organizațiilor în instituții de secolul 21, aduc, de fapt, atât de dorita reformă în sistemul de educație. Prin urmare, e cu „și - și”, adică, învățare și disciplină într-o stare de bine.

Ziua voastră

 E singura zi din an care e doar a voastră. Vă doresc să aveți mereu drag de copii, să fiți curajoși și să aveți o voce care să fie ascultată atunci când e vorba de educație. La mulți ani, dragi profesori!

Vedeți în poză că ne pregătim și noi să ieșim și să sărbătorim, am fost și eu profesoară și mi-a rămas în suflet. Și nu, nu e ziua educației, e a profesorului .

Ziua și vocea profesorilor 2024

Îmi place mult tema World Teachers' Day din acest an – aprecierea și valorificarea VOCII PROFESORILOR, nu doar pentru că am subliniat de multe ori, în luările mele de poziție din ultimii ani, faptul că nu poți să faci reformă de sistem fără profesori, că nu poți face schimbări în școli fără a te consulta mai întâi cu profesorii, că nu pot fi scrise legi ale educației fără a-i întreba pe profesori ce părere au despre ele, ci și pentru că eu cred, din experiența mea de lucru în școală și la catedră că, doar avându-i alături pe profesori și implicându-i în luarea deciziilor, fie că ești ministru, inspector sau director de școală, îi poți ajuta pe copii să progreseze.

Pe 5 octombrie 2024, în lumea întreagă va fi subliniat „rolul esențial pe care profesorii îl joacă în modelarea viitorului educației și necesitatea urgentă ca profesorii să aibă un cuvânt de spus privitor la politicile educaționale și în procesele de luare a deciziilor.” Poate aud și ai noștri.

Nu cred că e vreo problemă că vă felicit cu câte zile înainte. La mulți ani! #Ziuaprofesorului

Interviu pentru Alistar Magazine by Andreea Esca

 

Mulțumesc, Adriana Mosca!

1.       Cine este Anca Tîrcă și cum a ajuns să fie interesată de educație? :

De o viață, de peste 40 de ani, dau și eu ce știu și cât pot pentru a le fi mai bine copiilor de la noi și din alte părți ale lumii. Am purtat toate pălăriile posibile în domeniul educației, de la profesoară și directoare, la team leader de proiecte complexe, autoare de publicații, trainer, consultant educațional internațional și bloggeriță. Nu am fost în filmul cu „de mică am vrut să mă fac profesoară”, a început să îmi placă educația din momentul în care am ajuns la catedră, ca absolventă de limbi străine. Ce a urmat, a fost o evoluție venită de la sine și poate din faptul că am fost mereu interesată de nou, de schimbare și inovație. Am auzit pe cineva care a spus despre mine că sunt o legendă în educație, sper că nu s-a referit la vârstăJ).

2.        Cum și când a luat naștere ideea de a te dedica educației ca freelancer?

Nu a fost o idee pe care am urmărit-o, aceea de a deveni freelancer, pur și simplu nu mai făceam față ca timp și efort. Eram profesoară și directoare de școală și, în același timp, coordonam proiecte, țineam cursuri, scriam căți despre educație. A trebuit să renunț la ceva și am părăsit sistemul de învățământ, bine, nu oricând, ci atunci când am considerat că mi-am terminat treaba. Am plecat din școală în 2005, după 8 ani de directorat și am lăsat în urmă cea mai inovatoare și reformistă instituție de învățământ din România, cu practici validate de experți, universitari, mii de inspectori și profesori din toată țara care ne-au vizitat, delegații din alte țări care au ajuns la noi. Chiar și ministerul educației din acea vreme ne considera un miracol românesc. Nu știu nici azi dacă a pleca din sistem a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o.

3.       O mare parte din activitatea ta se concentrează pe starea de bine în școli, educație incluzivă și adaptabilitate. Ce (ar) presupune o reformă reală în educația din România?

O reformă în educație presupune să ai o viziune și oameni pregătiți și dedicați să o facă. Înseamnă să pleci de la o analiză a stării de fapt și a tendințelor din lumea modernă, să te pliezi pe așteptările pe care societatea le are de la școală și pe nevoile de dezvoltare ale noilor generații. După ce afli unde te găsești ca sistem, trasezi reperele pentru unde vrei să ajungi, creezi și implementezi politici educaționale pentru ca schimbarea să ajungă la clase, la copii și la profesori. E nevoie de  o fază de pilotare a schimbărilor propuse, de dialog și consens al tuturor părților implicate, profesori, părinți, elevi, cercetători, autorități în domeniu, e nevoie de acord politic pe termen lung pentru susținerea și continuarea direcțiilor de reformă. Dacă sistemul nu este în stare să facă asta, cum este cazul României, nu stăm să așteptăm miracole de sus în jos, facem reforma la firul ierbii, în fiecare școală, cu forțe proprii și cu speranța că aceste insule de bine se vor uni la un moment dat și vor forma o masă critică. Programul meu de aducere a stării de bine în rândul profesorilor, al copiilor și al părinților exact asta intenționează, să mișcăm lucrurile la nivelul școlii. Din ce am făcut până acum, am văzut că se poate și voi continua.

4.       De ce e nevoie de un mediu prietenos în școli și cum poate fi el obținut?

E nevoie de un mediu prietenos în școli (atât unul fizic, cât și unul care ține de climat și relații) pentru ca fiecare copil să vină cu drag la școală și să învețe. Nu e ușor să obții așa ceva, e un proces de durată, bazat pe leadership participativ și planificare. Eu am creat un model pentru asta, se numește STAR, adică strategie, transformare, angajament și rezultate și le dau școlilor cu care lucrez multe idei de intervenții posibile la nivelul profesorilor, al elevilor și al părinților.

5.       Dacă ar fi să recomanzi câteva alternative la educația clasică (profesorul la catedră, elevii în bănci), care ar fi acestea? (Mă gândesc inclusiv la învățarea în natură.)

Educația modernă și necesară pentru ca elevii de azi să devină adulți adaptabili la lumea de mâine, la viitoruri ce nu se pot imagina, nu mai este despre copii în bănci care notează ce spune proful de la catedră. Este despre dezvoltarea competențelor din topul celor cerute pe piața muncii, precum gândirea critică, creativitatea și rezolvarea de probleme. Există modele și soluții alternative pentru a face educație de calitate, există numeroase studii și analize realizate de Banca Mondială și OECD pentru România care ar trebui să se regăsească în politicile ministerului. Sunt școli și la noi care fac eforturi să le fie bine copiilor, care au introdus metode interactive de învățare, au creat un climat prietenos, au amenajat clase flexibile, sunt interesate de progresul fiecărui copil, fac ore în natură și pun accent și pe dezvoltarea socio-emoțională a elevilor lor.

 

6.       Care sunt primele trei proiecte educaționale la care ai lucrat de care te simți cel mai atașată? (Ce îți vine prima oară în minte.)

Sunt multe proiecte în care am lucrat, e greu să le aleg pe primele trei de care mă simt atașată, dar, în fine, să zic așa: proiectul de reinventare și transformare a școlii a cărei directoare am fost, apoi cel care a adus și aduce în continuare culoare pe pereții și în curțile unor școli din România și programul „Starea de bine în școală”, în care îi învăț pe profesori și pe directori cum să îmbunătățească rezultatele copiilor și să modernizeze modul în care fac educație ajungând mai întâi ei înșiși într-o stare de bine.

7.       Ce-i lipsește școlii românești pentru a fi o experiență pozitivă (calitativ, nu doar cantitativ) pentru cei care-i trec pragul?

Școlii românești îi lipsesc multe. Nu avem politici educaționale pe termen lung, avem comunități dezavantajate care nu sunt suficient sprijinite, formarea profesorilor este încremenită într-un model depășit de vremuri, există influență a politicului în sistem și multă presiune administrativă (hârtii!!!) pusă pe profesori și directori. Există școli nereabilitate și fără resurse materiale suficiente, nu avem standarde de evaluare pe discipline de studiu, curriculumul de liceu este neschimbat de ani buni și rezultatele la testările internaționale sunt catastrofale.

8.       Ce activități și proiecte pregătești în perioada următoare?

O să continui seria mea de cursuri adresate școlilor și e posibil să încep în toamnă o colaborare într-un proiect european de formare a directorilor din Republica Moldova. De asemenea, o să coordonez în continuare cele patru campanii pe care le-am lansat acum câțiva ani și care au succes în continuare atât la noi, cât și în Republica Moldova – „Toată școala citește”, „Dă culoare școlii tale!”, „Clase în aer liber” și „O cancelarie altfel”. Vreau să termin cât de curând și cartea la care lucrez, „Despre educație, cu dragoste”. O să o dau în curând la tipar.

10 octombrie 2024 e cu multă stare de bine în școli

 

O zi de neuitat pentru copii, profesori și părinți, una de pus în calendarul cu activități al școlii!

Pentru idei și inspirație aveți grupul meu: https://www.facebook.com/groups/765289870706352?locale=ro_RO , blogul: https://ancatirca.blogspot.com/ și ghidul „Hai cu starea de bine în școală!” , însă, creativitatea și expertiza sunt la voi, cei de la catedră.

Vă aștept cu fotografii ale activităților din ZSBȘ pe pagina grupului! Pot fi unele pentru profesori sau pentru elevi sau pentru părinți sau pentru toți laolaltă. Nu ar strica o distribuire, să afle cât mai mulți. Succes!

Ce (nu) facem pentru profesori

 

Deficitul de profesori este o realitate îngrijorătoare în multe locuri din lume, inclusiv în România, unde, conform rapoartelor internaționale, nu acoperim cu profesori calificați discipline precum matematica, fizica, biologia, chimia, educația fizică și artele. În loc să luăm măsuri concrete pentru a micșora povara pusă pe școli și a face din această meserie una atrăgătoare pentru tineri, noi continuăm să punem presiune pe cadrele didactice, cu multe schimbări fără rost și nevalidate de cercetare și pilotare, cu sarcini administrative tot mai solicitante, care le iau profesorilor din timpul pe care ar trebui să îl aloce procesului de învățare și pregătirii elevilor.

Citeam în această dimineață în „The Guardian” câtă importanță se acordă acestei probleme în UK și câtă presiune este pusă pe guvernanți de către diverse asociații din domeniul educației, care nu au făcut pact cu decidenții, ci și-au înțeles rolul de avertizor, semnalând probleme majore și luând atitudine publică constantă pentru a le diminua. În multe școli s-au luat măsuri pentru a asigura starea de bine a profesorilor, acordându-le mai mult timp liber, mai multă autonomie și un program flexibil, pentru că, așa cum menționează un director în articol, „ e nevoie să îi tratăm pe profesori ca pe niște atleți de performanță, să avem grijă de ei și să ne pese de ei.” 

Fotografia este din recenta vacanță în Grecia, de unde am urmărit în fiecare zi ce se întâmplă în educația din România.

Link articol în The Guardian AICI

Ziua Stării de Bine în Școală - ediția a III-a

Am revenit din vacanță și am o veste bună pentru școlile care au făcut cursul cu mine despre starea de bine în școală sau pentru profesorii și directorii care au citit ghidul meu pe acest subiect sau pentru orice altă instituție de educație inovatoare și cu zvâc din România și Republica Moldova – voi organiza și în acest an 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐒𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐁𝐢𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚̆ (ZSBȘ), ediția a treia, pe 10 octombrie, zi declarată de UN ca fiind cea a sănătății mintale. Vă anunț din timp, pentru a avea răgazul necesar să vă planificați și să pregătiți activitățile și vă spun că voi reveni, în curând, cu afișul evenimentului, resurse și idei de activități.

E exact așa cum spun la cursuri, a aduce starea de bine într-o școală, pe termen lung și în mod sustenabil, e un proces de durată, bine planificat și organizat, iar în Ziua Stării de Bine doar întărim acest demers, pentru a ajunge ca ZSBȘ să fie în fiecare zi și copiii să progreseze, să se dezvolte personal și să aibă și rezultate academice mai bune.

Așa cum vă spun de ceva timp, rețeta de succes în educația acestor vremuri și a generațiilor de azi este învățare consistentă într-o stare de bine. Gând bun, din #grădinaeducației!

Modelul AT de leadership școlar

 În anii 2000, am dezvoltat cel mai apreciat model de leadership și management școlar de la noi, unul care este încă valabil, despre care am scris în cărțile mele (vezi secțiunea Publicații) și pe care îl abordez la cursurile cu directorii. A fost validat de BM, ME, universități, ONG-uri, inspectorate și de către miile de profesori care au vizitat școala în acea perioadă. Pentru că văd că este preluat de persoane care nu au cu ce noutăți în domeniu să vină deoarece nu au condus o școală și nu au predat în viața lor, îl pun în copy right. Despre ce și cum facem pentru a ajunge la standarde de calitate pentru fiecare domeniu, vorbesc la cursuri.

Relaxați-vă, începe școala!

Un mesaj din cursul meu pentru directorii de școli, l-am mai dat, îl reiau și la începutul acestui an școlar:

Relax, începe școala! Știu cum e, am trecut și eu prin asta, dar nu vă mai stresați să organizați totul la milimetru, nu vă mai irosiți energia pentru a pregăti în detaliu începutul de an școlar. Bucurați-vă, în schimb, că vă veți revedea copiii - elevii și trăiți din plin plăcerea de a-i reîntâlni. Creați, chiar din prima zi de școală, o atmosferă primitoare în sala de clasă, fără frici, îngrijorări și temeri. Fiți fericiți că aveți relații foarte bune cu copiii și nu vă grăbiți să începeți să predați.

Primele zile și săptămâni de școală să fie mai relaxate, fără stres, o perioadă de trecere și acomodare, un fel de team-building, cu exercitii de intercunoaștere și jocuri, mai povestim pe unde am fost și ce am făcut în vacanță, mai învățăm să ne simțim bine împreună, profesori și copii, mai mergem în parc, mai cântăm și dansăm.

Un soft start. Pentru ca apoi, încet-încet, jucându-ne, să ajungem și la rutine și proceduri, la curriculum, la chestiile mai grele și serioase, la școală. La educație cu dragoste.

Dacă aș mai fi directoare de școală, anul acesta aș avea grijă de profesorii mei și acesta ar fi obiectivul numărul 1 pentru acest an școlar, pentru că mulți sunt obosiți, frustrați, blazați și lipsiți de speranța în mai bine în educație.

Pentru asta, aș reseta școala, aș încetini ritmul, aș merge cu ea pe un nivel minim de funcționare, adică fără hei-rupuri, fără activități multe și lipsite de substanță, fără stat drept în fața cerințelor fără miză ale inspectoratelor. Aș merge pe un principiu sănătos, „puțin și bun”.

În schimb, maxim la calitatea lecțiilor, monitorizarea lor, sprijin și intervenție ameliorativă, ochii pe progresul fiecărui elev și pe partea de dezvoltare socio-emoțională. Minim la participarea la cursuri slabe, la proiecte din vorbe și poze, în spatele cărora se fac bani frumoși.

M-aș concentra pe construirea de relații, de toate felurile, între noi, profesorii, între noi și copii, între noi și părinți. Aș insista să reflectăm împreună asupra a ceea ce facem, să împărtășim idei, să vorbim despre ce am mai citit legat de educație, la ce evenimente am participat.

Aș face undeva o sală de relaxare pentru profesori și elevi, aș amenaja o cancelarie prietenoasă, în care să ne simțim bine și ne-am întreba la o cafea ce să facem pentru a le fi bine copiilor din școala noastră. 

An școlar 2024 cu stare de bine!

Înapoi în cancelarii

Am fost recent întrebată, într-un interviu, ce ar presupune o reformă reală în educația din România. Las aici răspunsul, pe care mulți îl știți deja, îl formulez în diverse feluri de ani de zile.

O reformă în educație presupune să ai o viziune și oameni pregătiți și dedicați să o facă. Înseamnă să pleci de la o analiză a stării de fapt și a tendințelor din lumea modernă, să te pliezi pe așteptările pe care societatea le are de la școală și pe nevoile de dezvoltare ale noilor generații. După ce afli unde te

găsești ca sistem, trasezi reperele pentru unde vrei să ajungi, creezi și implementezi politici educaționale pentru ca schimbarea să ajungă la clase, la copii și la profesori. E nevoie de o fază de pilotare a schimbărilor propuse, de dialog și consens al tuturor părților implicate, profesori, părinți, elevi, cercetători, autorități în domeniu, e nevoie de acord politic pe termen lung pentru susținerea și continuarea direcțiilor de reformă.

Dacă sistemul nu este în stare să facă asta, cum este cazul României, nu stăm să așteptăm miracole de sus în jos, facem reforma la firul ierbii (https://ancatirca.blogspot.com/ Despre educatie - reforma la firul ierbii) în fiecare școală, cu forțe proprii și cu speranța că aceste insule de bine se vor uni la un moment dat și vor forma o masă critică. Avem deja o rețea de școli inovatoare, pe care am creat-o împreună în ultimii ani și care sper să se extindă pe viitor. Aceste școli cu care am lucrat au directori profesioniști și profesori formați, care au adus la clase idei și intervenții ce au schimbat modul în care are loc învățarea.

De mâine, când vei păși din nou pe poarta școlii în care ești profesor și vei deschide ușa cancelariei, te rog să te gândești că și tu ai șansa să faci o schimbare în clasa ta, dacă ai cu adevărat drag de copii și de educație. An școlar cu împliniri să aveți, dragi profesori!

Despre telefoane mobile în școli

Am primit azi de la Aleph News întrebarea dacă interzicerea telefoanelor în școli nu este o măsură mult prea învechită și dacă nu ar trebui să folosim mult mai mult telefoanele și tehnologia în procesul educațional.

Am răspuns că nu putem să spunem dacă e învechită sau nu, interzicerea telefoanelor în școli este o măsură care se pilotează în prezent în diverse locuri din lume, de ex., în Franța. În anul școlar 2024-2025 telefoanele vor fi interzise la ore în 200 de licee, o măsură numită de autorități „pauza digitală”. Vor pilota, vor vedea cum merge, vor analiza și, dacă are rezultate, măsura va fi extinsă în tot sistemul de învățământ. Așa se procedează corect și așa ar fi trebuit să facem și noi, până să includem măsura în legi și regulamente. 

Problema telefoanelor în școli e una larg dezbătută peste tot în lume, cu argumente pro și contra. Unii consideră că poți face lecții atractive pentru elevi, dacă îi pui în situația să caute pe telefon informații și să acceseze diverse aplicații special concepute pentru educație.

Pe de altă parte, s-au publicat diverse studii ( vezi pe cel realizat de UNESCO AICI) care au demonstrat că utilizarea telefoanelor la școală are efecte nedorite asupra sănătății mintale a copiilor și asupra rezultatelor școlare ale acestora. De aceea, telefoanele sunt interzise în școlile din Australia, Noua Zeelandă, Olanda, UK, SUA și altele, desigur cu mai mare flexibilitate, pentru că decizia este lăsată la nivelul școlii (în Marea Britanie). Asta nu înseamnă că telefoanele nu sunt folosite pentru diverse activități de învățare organizate de profesori, pentru că trăim într-o lume tehnologizată, în care telefonul joacă un rol important.

În ultima vreme, există tot mai multe concluzii solide ale cercetării care ne duc în zona reevaluării utilizării excesive a tehnologiei în școli, există analize care au constatat ca digitalizarea școlilor nu a produs progres în învățare; de aceea, există inițiative ale sistemelor de educație și ale școlilor de a reveni, pe cât se poate, la moduri tradiționale de învățare (de exemplu, în Suedia, au fost reintroduse manualele printate în locul celor digitale), fără a se renunța însă la utilizarea tehnologiei în școală.

La noi, telefoanele mobile sunt interzise prin articole specifice din ROFUIP și Legea Educației: 

„În timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor este interzisă utilizarea telefoanelor mobile; prin excepţie de la această prevedere, este permisă utilizarea acestora în timpul orelor de curs, numai la solicitarea cadrului didactic, în situaţia folosirii lor în procesul educativ. În situaţii de urgenţă, utilizarea telefonului mobil este permisă cu acordul cadrului didactic. Pe durata orelor de curs telefoanele mobile se păstrează în locuri special amenajate din sala de clasă, setate astfel încât să nu deranjeze procesul educativ.”

În marea dezbatere actuală, care ia amploare în fiecare zi cu argumente pertinente de ambele părți - să interzicem sau nu telefoanele mobile în scoli - Pasi Sahlberg (sclipitor, ca de obicei!) vine cu ideea că ar trebui mai degrabă să îi învățăm pe copii autocontrolul și cum să trăiască sănătos și responsabil cu sau fără telefoane inteligente sau alte „divaisuri”. Și ne dă Pasi și solutii concrete, tocmai bune de aplicat de către părinți, profesori și „tot satul” care are un rol în creșterea și educarea copiilor:

- să doarmă copiii mai mult;

- să se joace copiii afară mai mult;

- să petreacă copiii mai puțin timp la computer și digital media;

- și să facă acești copii ai noștri activități care necesită concentrare și atenție pe o perioadă mai lungă de timp, de exemplu, să citească cărți.

In concluzie, propun ECHILIBRU și pe această temă, așa cum consider că ar trebui să fie în orice aspect care ține de educație și în tot ce facem în școală: le aducem la ore și folosim telefoanele mobile dacă avem nevoie de ele la lecții; dacă nu, le punem într-un loc special amenajat în clasă. 

source: wikipedia

Am întrebat-o și pe Noria Anastasia ce crede despre telefoanele la școală. Pentru că este doar în clasa a doua și colegii nu umblă pe telefon la ore, mi-a dat un răspuns legat de recreații:

„Eu cred că nu trebuie să  folosim telefonul în pauze, pentru că ne încarcă în plus. Mai bine ieșim afară, ne jucăm, alergăm și ne păstrăm mintea limpede.”

Link intervenție AICI

photo credits: https://en.webangah.ir/  

La mulți ani, Republica Moldova!

La mulți ani, Republica Moldova! La mulți ani, prieteni moldoveni! E ziua independenței Republicii Moldova și mă gândesc cu drag la sutele de profesori și urmăritori care se inspiră din ce scriu și fac eu, la cei cu care am lucrat și cu care m-am întâlnit în primăvara lui 2024, chiar la ei acasă - Violina Lipcean, Mariana Marin, Lucia Argint, Tatiana Purcaci, Valentina Olaru, secretar de stat, Dan Perciun, ministrul educației, Aura Frătineanu, Nelly Berezovski, directoare a Liceului Mihai Viteazul din Chișinău, deputata Angela Pojoca, Oxana Draguța, Lili Dan  și mulți alții. Să vă fie bine în Europa!

Încă o cancelarie altfel (de tot!)

 

Așa ceva nu ați mai văzut. O #cancelariealtfel la Colegiul „Nicu Gane” din Fălticeni. Înțeleg că sunt acolo două profesoare entuziaste, cu drag de educație și de copii, doamnele Anca Escu și Dana Anton, o combinație reușită de arte și limba engleză. Au vrut să readucă clădirii colegiului farmecul de altădată și au reușit - în septembrie 2024 profesorii vor fi oaspeții cancelariei din imagini. Ce e impresionat este faptul că cele două profesoare au reușit să schimbe fața cancelariei cu ajutorul unor foști elevi și al unor companii private. Designul și conceptul le aparțin în totalitate. Au pus suflet și creativitate în acest proiect, care se adaugă altor câteva ce au constat în amenajarea unor clase SMART pentru elevi.

A transforma cancelaria unei școli într-un loc în care profesorii să vină cu drag e o schimbare necesară în școlile de la noi și care, sunt sigură, va răsplăti efortul directorului, va crește entuziasmul profesorilor și va dezvolta comunitatea școlii.

E una dintre intervențiile pe care le recomand în programul meu „Starea de bine în școală”, pe care l-am prezentat multor școli din România și Republica Moldova. Este inclusă și în ghidul „Hai cu starea de bine în școală!”.

Despre profilul profesional al cadrului didactic

Standardele profesionale pentru profesia didactică sunt o necesitate în orice sistem educațional. Ele reprezintă reperele principale la care se raportează această meserie, specificând ce ar trebui să știe, să facă și cum ar trebui să fie un profesor pentru a îndeplini această funcție, acest job, la un nivel acceptat de sistem. Este, dacă vreți, extrapolarea la nivel de sistem a „portretului unui profesor bun”, pe care îl văd de multe ori realizat la cursuri și întâlniri.

Am citit azi un document bine scris pe acest subiect și care mai este și necesar – „Profilul și standardele profesionale ale cadrului didactic din învățământul preuniversitar”, text aflat în dezbatere publică în aceste zile, în plină vacanță (chiar nu înțeleg de ce au ales această perioadă pentru tot felul de schimbări, în fine, ca la noi). Eu nu am plecat în concediu, așa că l-am parcurs și am următoarele observații și sugestii de îmbunătățire:

-   textul este în acord cu abordările internaționale ale subiectului și conține domenii de competență care se regăsesc în documente similare din alte țări, precum Marea Britanie, Republica Moldova și Australia (vezi aici: https://assets.publishing.service.gov.uk/media/61b73d6c8fa8f50384489c9a/Teachers__Standards_Dec_2021.pdf, https://mecc.gov.md/sites/default/files/standarde_de_competenta_profesionala_ale_cadrelor_didactice_din_invatamantul_general.pdf, https://www.nsw.gov.au/sites/default/files/2023-01/Australian-Professional-Standards-for-Teachers-teacher-accreditation.pdf

-   include și descriptori de performanță pentru etapele de evoluție în cariera didactică;

-  are la bază un studiu realizat în cadrul proiectului PROF, „Profilul de competențe al profesorului - raport de cercetare”, rezultat în urma consultării cadrelor didactice (foarte bun acest raport, felicitări autorilor, păcat că nu a fost promovat, astfel încât profesorii să îl cunoască);

-   recomand să fie incluse în document, ca referință cel puțin, și „Standardele profesionale pentru profesia didactică” din 2002, coordonator Lucia Gliga, reforma Marga

-  nu am înțeles de ce se menționează că acest profil de competențe se rezumă doar la a fi „fundament pentru dezvoltarea programelor de formare inițială a cadrelor didactice și ca reper pentru evoluția în carieră” și nu se specifică că acest document trebuie să stea și la baza procesului de evaluare a profesorilor, care trebuie să se deruleze la nivelul școlii, pe baza unei politici școlare specifice;

-  sugerez încă două domenii de competențe, evaluarea și conduita personală și profesională;

-  recomand să se elimine descrierea competențelor pe niveluri, preșcolar, primar, gimnazial și liceal, ele sunt aceleași, oricum se repetă în document și îl fac mai lung decât ar trebui; acest tip de document, în țările menționate mai sus, are vreo 10 pagini, al nostru are 90;

-  prelungiți perioada de consultare, lumea e în vacanță, lăsați să înceapă anul școlar, să se întâlnească profesorii, să îl citească, să dea feedback, altfel nu o să și-l internalizeze și nu o să și-l asume.

Și acum, consultanță gratuită, vă spun și care sunt pașii următori privind evaluarea profesorilor. Lăsați deoparte evaluarea pe bază de performanță, e o problemă controversată la nivel mondial, nu e cazul să o introducem la noi, ați văzut reacțiile îndreptățite ale profesorilor. În plus, schimbați modalitatea de comunicare, a fost un dezastru în ultimele zile, s-a compromis și textul referitor la profilul profesorilor. Deci, avem standarde profesionale la care să ne raportăm, ce facem cu ele?

- ministerul să elaboreze un text prin care să reglementeze modul în care se realizează evaluarea profesorilor și a directorilor, cine o face (școala - CA, directorul), ce scop are (creștere profesională), cum o face (un proces intern, cu timp și proceduri pentru observații, feedback, discuții individuale și furnizarea de sprijin pentru îmbunătățirea activității la clasă). Ca urmare a acestui proces, profesorii sunt cuprinși în programe de formare profesională adaptate nevoilor identificate în procesul de evaluare;

- pentru a realiza o evaluare bună și corectă, școala ar trebui să elaboreze o politică specifică, una care să fie cunoscută de toți profesorii școlii. Nu ar strica ca ministerul să furnizeze un model de text al unei astfel de politici, directorii nu prea știu să elaboreze astfel de documente. Acest text trebuie corelat cu standardele pentru profesori și fișa postului și să includă obiectivele SMART de atins de către profesori în anul școlar pentru care se realizează evaluarea;

Prin urmare, la început de an școlar, citim profilul profesorului, școala ne comunică cum va fi realizată evaluarea și ce obiective avem de atins și începem să ne facem treaba. Succes! Eu am făcut asta pe când eram directoare, prin anii 2000, nu ar fi nimic nou.