DIY - terenuri de joacă în școli

Pornind de la ideea că joaca este esențială pentru dezvoltarea copiilor și că nu trebuie să se întâmple neapărat într-o formă sofisticată și cu bani mulți și lucrând cu voluntari din toate regiunile, o organizație din Australia ( Playground Ideas)  ne învață cum se face un teren de joacă și sprijină efectiv construirea lor în școlile din cele mai sărace și nepăstuite zone din lume. Instalații creative tip ”do it yourself ”/DIY din lemn, bambus, roți de cauciuc, sfoară sau alte materiale la îndemână îi fac pe copii să se bucure, să aibă inițiativă, să experimenteze, să facă față unei situații, să dezvolte relații cu colegii. Pentru că, așa cum spun autorii acestui proiect,  ”pentru a învăța și a-și atinge potențialul, un copil are nevoie de ceva mai mult decât sala de clasă”. Acțiuni mici, care contează. Idei care schimbă lumea.

Nobelul pentru educație, 2016

Global Teacher Prize e un fel de premiu Nobel pentru educație, cine crede că îndeplinește criteriile, poate să aplice. Cine cunoaște un profesor ”super erou”, care să merite această distincție, îl poate nominaliza în competiție până pe 10 octombrie. Dacă nu, tot e interesant să vedem cu toții ce înseamnă excelența în meseria de profesor: pe lângă realizări și recunoaștere (dovedite!) din partea colegilor, elevilor și părinților și utilizarea de practici inovatoare la clasă sunt pe lista de criterii ale membrilor juriului (anul acesta avem și o româncă printre ei, Irina Anghel Enescu) și pregătirea copiilor pentru cetățenia globală (educația pentru valori, acceptarea diversității culturale etc., dovezi și aici, nu vorbe!), realizările din afara școlii (concrete și de impact) și îmbunătățirea rezultatelor elevilor ( note, frecvență etc.), dar și contribuția la dezbaterile publice din domeniu, prin puncte de vedere exprimate în social media, conferințe, cursuri etc. Anul trecut, premiul a fost oferit doamnei Nancie Atwell.

Succes!

Elevii, computerele și învățarea

OECD  face studii serioase și rezultatele lor sunt de obicei puncte de plecare pentru dezbateri și discuții pe tema educației. Recentul ”Students, Computers and Learning:Making the Connection”e considerat deja un reper pentru decidenți, directori de școli, profesori, părinți și pentru toți cei interesați de relația dintre accesul (la) și utilizarea computerului în școli și rezultatele învățării. Mai ales că principala concluzie, bazată pe datele culese pentru PISA, e destul de neașteptată: utilizarea computerului la clasă NU îmbunătățește rezultatele școlare!

Dintre țările care au investit masiv în tehnologii și au cel mai înalt nivel de utilizare a Internetului în școli Australia, Noua Zeelandă și Suedia au rezultate mai slabe ca anii trecuți, iar Spania, Norvegia și Danemarca au stagnat. În schimb, țări precum Coreea de Sud, Shangai, Hong Kong și Japonia sunt în coada clasamentului (dintre țările incluse în cercetare) privind numărul de ore în care se utilizează Internetul în școli, dar cei mai buni la testele PISA.

Cu alte cuvinte, echilibru și în acest domeniu, mergem înainte, dotăm școlile cu tehnologii și folosim computerul la clasă, pentru că trăim în lumea digitalizată a secolului 21, dar o facem cu măsură și cu atenție și, mai ales, după ce ne-am asigurat că toți copiii știu să scrie, să citească și să socotească.

Și a fost prima zi

Cu mic, cu mare, cu bucurii, tristeți, visuri, dezamăgiri, politicieni, preoți, prezidii, discursuri, flori, polițiști și primari, cu festivități organizate ca pe vremuri (de zici că am încremenit în timp) sau mai ”altfel”(cu ceva imaginație și creativitate de secol 21), în curți mohorâte și neîngrijite sau în clădiri proaspăt renovate, România (mereu paradoxală!) a început școala.

Școala Hârseni, Brașov

Găești, Dâmbovița, Școala”Radu cel Mare”

București, Școala Mea

Ploiești, Școala ”Andrei Mureșanu”

CN”Radu Greceanu”, Slatina

CN ”Nicolae Titulescu”, Pucioasa

Reșița, Școala nr.7

Baia Mare, Școala ”George Coșbuc”

Cucuteni, Iași

Aletheea, București

Avenor College, București

 susa foto: facebook

Un an cu școală bună!

Uitându-mă la ce se întâmplă în jur, cred tot mai mult că acesta ar putea fi și rostul școlii de azi - să formeze oameni care iubesc, care să facă lumea mai bună la ei acasă, care știu să vindece, să reclădească și, de ce nu, să spună povești. Un an cu  școală bună!

Vorba de educație - cum planifică un oraș educația copiilor săi

Într-un oraș responsabil se planifică nu doar modul în care se dezvoltă spațiul și infrastructura, ci și cel în care se face educația copiilor. Primăria din Helsinki este un exemplu de cum (dacă îți pasă cu adevărat și nu stai de furăciuni!) în vorbe puține, înțelepte și cu ecou în tendințele moderne agreate la nivel internațional de cei mai buni experți, poți trasa principalele direcții privind educația în perioada 2015-2020. Pe scurt, în ghidul elaborat de departamentul de educație al primăriei orașului(un fel de document de politică educațională locală) se menționează că:

• se va introduce învățarea bazată pe studierea unei teme (phenomenon -based learning) de exemplu,  Apa, Uniunea europeană, Media si tehnologiile etc. în locul celei organizate pe discipline de studiu.; se învață în și despre comunitate, despre ce ai nevoie în viața de fiecare zi, la locul de muncă, se caută soluții la probleme reale, se urmărește dezvoltarea spiritului comunitar și a sentimentului de a trăi împreună în oraș și nu numai;
• elevii vor învăța să își cunoască și să își dezvolte punctele forte;
• școlile vor urmări să dezvolte competențe pentru viitor – cum să gândești, cum să interacționezi, cum să muncești, cum să trăiești viața de zi cu zi;
• școala trebuie să fie o comunitate a dialogului și a comunicării ( ”a culture of sharing”), elevii participând în toate fazele de planificare, implementare și evaluare a activității școlii;
• școlile vor crea rețele de colaborare cu alte instituții și persoane prin care elevii vor fi puși în situația de a aprecia diversitatea, de a intra în contact cu alte culturi, oameni etc.;
• elevii își vor dezvolta competențele IT și vor învăța cum să opereze într-o lume tehnicizată;
• școala va fi organizată ca spațiu de învățare flexibil, deschis și comunităților în care se află și experților din afară.

”Fenomenalul Helsinki, bucuria de a învăța și trăi împreună”

Vorba de educație - o săptămână pe an la țară

Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului (o mamă îmi spunea deunăzi că a ieși afară la joacă cu alți copii a ajuns un fel de pedeapsă pentru fiica ei!), cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.

Iată de ce îmi place foarte mult ideea unui cunoscut jurnalist și scriitor britanic ca fiecare copil să petreacă o săptămână pe an la țară, în natură, departe de orașe, pentru a face lucruri care îi plac și care îl motivează. Experimentul făcut de George Monbiot a arătat că unii copii, deși au rezultate academice slabe, demonstrează capacități deosebite de adaptare și rezolvare de probleme atunci când sunt implicați în activități în aer liber.

Începe școala, câte lecții și activități în aer liber ați planificat?

foto: Izabela Urbaniak

Vorba de educație - reformă cu dragoste

sursa foto: pagina de facebook a Street Art Festival Sibiu 2015

Drept la țintă, cel mai potrivit cuvânt pe care artistul Dan Raul Pintea îl putea scrie pe zidul unei școli din Sibiu - dragoste! Căci asta lipsește în școli, de foarte multe ori. Prea puțini sunt profesorii care încearcă să înțeleagă problemele de tot felul pe care le au copiii, povestea lor de acasă, emoțiile, lumea lor de dincolo de clasă, relațiile pe care le au cu cei din jur, felul în care văd ei lumea. Uneori nu știu să o facă, pentru că n-au fost pregătiți pentru asta. Alteori, presați fiind de sistem să parcurgă programe cu multe conținuturi și să aibă rezultate bune la teste și examene, nu prea mai au timp pentru latura emoțională a învățării și, adesea, copiii nu găsesc în sala de clasă apropierea, toleranța, acceptarea, compasiunea de care au atât de multă nevoie și care i-ar ajuta, cu siguranță, să progreseze. Frumos spunea cineva, și mare dreptate are, că schimbarea în educație are un singur nume: DRAGOSTE. Hai că se poate!