După ce, în anul 1870, cea de-a doua biserică a Bălenilor, cu hramul „Sf. Voievozi”, a fost distrusă de un cutremur, comunitatea nu a mai beneficiat de un locaş de cult, slujbele oficiindu-se într-una din sălile de clasă ale şcolii din sat, însă nu şi Sfânta Liturghie.

Astfel, în 1945, la iniţiativa şi cu ajutorul ultimilor descendenţi ai Cantacuzinilor din Băleni, vor începe construcţiile pentru noua biserică, în formă de cruce grecească, stil triconc, cu 3 abside semicirculare şi 3 turnuri. Elena Donici, moştenitoarea moşiei Bălenilor, împreună cu soţul şi cu sora ei au donat terenul de 2.500 m2, materialul lemnos, cărămida şi tabla, punând la dispoziţia constructorilor atelierele de mecanică şi fierărie ale familiei.

Deoarece România se afla în război şi condiţiile erau foarte grele, de la punerea pietrei de temelie şi sfinţirea locului, la 15 august 1945 şi până la finalizarea construcţiei şi a împodobirii bisericii, pentru a putea fi sfinţită, au trecut nu mai puţin de 5 ani.

Pregătirile au început încă din 1943, atunci când parohia primea de la Ministerul Înzestrării Armatei şi al Producţiei de Război, printr-o adresă semnată de Mareşalul Ion Antonescu, aprobarea de a folosi 25.000 kg de fier beton şi 45 de legături de tablă galvanizată pentru construirea bisericii. Tot acum s-a întocmit şi devizul de lucrări, cu numărul 958/1943 al Serviciului Tehnic Covurlui, cu suma de 8.000.000 de lei, pentru ca numai după 3 ani, suma estimată pentru construcţie să fie estimată la 80.000.000 lei.

După trecerea peste un lung şir de piedici din partea Prefecturii Covurlui, la finele anului 1946 biserica era construită şi acoperită, urmând ca în următorii 4 ani să fie finalizate finisajele şi împodobirea în vederea sfinţirii şi pregătirii pentru săvârşirea Sfintei Liturghii.

Lucrările au fost sistate din 1947 până în 1949 din cauza lipsei fondurilor, situaţia financiară a sătenilor fiind precară. La această problemă s-a adăugat şi  cea a deportării, la 2 martie 1949, a principalilor ctitori, boierii Donici-Cantacuzino, în localitatea Pucioasa. Deşi lucrările nu au avansat, pe parcursul celor doi ani, contribuţiile credincioşilor au continuat. La acest demers, de finalizare a lucrărilor, contribuie şi Episcopia, prin scutirea Parohiei de la plata dărilor cuvenite, pe anul 1949.

La data de 6 septembrie 1949, Episcopia era înştiinţată de faptul că s-a terminat construcţia acoperişului, prin învelirea turlelor, precum şi de faptul că s-a terminat instalarea catapetesmei. Aceasta era din lemn, fără sculptură, ea dăinuind până în 2002, atunci când a fost înlocuită. A fost vopsită de către Florea Papadopol, împreună cu mobilierul din biserică, în perioada 18-30 septembrie 1950.

Abia în anul 1950 Parohia îşi schimbă denumirea din „Sfinţii Voievozi”, în „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Lucrările s-au încheiat la începutul toamnei anului 1950, sfinţirea noii biserici, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, după numele ctitorilor ei, având loc la 15 octombrie 1950, fiind săvârşită de către Arhiepiscopul Chesarie Păunescu al Tomisului şi Dunării de Jos, preot paroh fiind Nicolae Nistor.

Pictarea interiorului a fost realizată de pictorul Caraman P. Constantin, în urma demersurilor făcute de pr. paroh Ioan Dobre, într-un răstimp de 2 ani, între 1981 şi 1983. La 29 mai 1983, Înalpreasfinţitul Antim Nica, Arhiepiscopul Tomisului şi a Dunării de Jos a oficiat slujba de sfinţire a bisericii, însoţit de un sobor de preoţi. Pisania actuală a bisericii, aşezată deasupra intrării constituie mărturia acestui eveniment.

Din anul 1984 paroh este numit pr. Ionel Nechifor, iar din data de 1 iunie 2012, postul II este ocupat de subsemnatul.

În timpul trecut de la a doua sfinţire a bisericii şi până în prezent s-a construit o clopotniţă în faţa bisericii, s-au refăcut gardurile care împrejmuiesc curtea bisericii, s-a schimbat catapeteasma şi icoanele de pe aceasta, uşile şi ferestrele, acoperişul şi s-a construit Casa Praznicară în partea de nord a bisericii. De asemenea, începând cu acest an, se vor face demersurile pentru repictarea bisericii, pe ai cărei pereţi se pot vedea urme ale trecerii timpului şi ale cutremurelor din ultimele 3 decenii.”

Pr. Mihai-Valeriu Nechifor, Parohia Băleni