Despre planurile-cadru pentru liceu (2)

Pentru că dezbatem planurile-cadru în aceste zile, aș vrea să nu trecem așa de ușor peste faptul că ele ar fi trebuit elaborate acum mulți ani, să fie vreo 12 (ca o continuare firească a reformei curriculare de la ciclul primar și gimnazial) și, de asemenea, peste faptul că ultimii trei miniștri liberali, cu secretarii de stat și echipele de consilieri au evitat să și le asume, pentru că știau că vor fi nemulțumiri în sistem. I-au cam dus pe profesori cu vorba, au declarat de nenumărate ori că „vom face”, până li s-au încheiat mandatele și au plecat pe alte poziții, fără să răspundă pentru acest rău făcut educației și țării, până la urmă. De aceea, e de admirat faptul că dl. ministru David și-a asumat planurile-cadru elaborate de alții și a ieșit în ring, pentru că înțelege că, dacă nu ai planuri-cadru noi, nu ai programe noi, nu ai manuale noi, în schimb, ai generații de tineri care au trecut și încă trec printr-un liceu rămas mult în urma vremurilor. Acesta este motivul principal pentru care consider că, după dezbatere și incluzând propunerile bine argumentate venite din sistem, e nevoie ca planurile să fie avizate și să nu se mai întârzie cu procesul de elaborare de noi curricula și manuale alternative pentru liceu, pe care cred că noul ministru îl va accelera la maximum și va avea grijă, așa cum afirmă, să fie unul axat pe nevoile noilor generații și ale lumii în care trăim. Zic să îl sprijinim pe dl. David să finalizeze acest proces, să avem programe noi, pentru că ele sunt cele mai importante. Dacă ele vor fi unele adaptate societății actuale, lumii în care trăim și viitorurilor imprevizibile, atunci avem speranțe să avem și în România educație de calitate.

În al doilea rând, odată cu cele de liceu sau imediat după, ar trebui schimbate și planurile-cadru pentru ciclul primar și gimnazial, pentru a avea o coerență curriculară la nivel de sistem.

În al treilea rând, pentru că văd un elan exagerat al unora față de aceste planuri, aș vrea să menționez că, așa cum arată variantele puse în dezbatere, ele își îndeplinesc doar rolul de a aloca numărul de ore pe discipline și a stabili un procent de curriculum național obligatoriu și unul la decizia școlii. În niciun caz noile planuri-cadru nu sunt despre sistemul acela educațional modern și transformat pentru a fi eficace pentru prezent și viitor, cel pe care mulți îl avem în minte. Nu sunt nici pe departe curajoase și nu aduc o reformă adevărată (eu așa m-am așteptat să fie, după 12 ani de lucru la ele!). Nu avem nici pe departe o schimbare de paradigmă, cum spun unii, sunt aproape la fel ca cele actuale, avem aceleași discipline, aceleași arii curriculare introduse de reforma Marga, același număr mare de ore pe zi pentru elevi, a crescut doar numărul de ore la decizia școlii și a elevului, ceea ce este un lucru foarte bun, de altfel.

Când planurile-cadru vor fi aprobate, mă bate gândul să fac niște ateliere cu directorii de licee, să vedem cum putem avea o ofertă de CDEOȘ foarte tentantă pentru copii și cum punem în mișcare un proces local consultativ de elaborare și alegere din oferta școlii și să facem niște simulări, cu creionul în mână, cum se zice, pentru a crea un proiect curricular propriu bun, cel mai bun din ce avem în acest moment.

Asta e, noi ne mișcăm greu la nivel de sistem de educație, cu încetinitorul. Am ajuns să fiu mulțumită și cu asta și să zic că e bine, totuși, că ne mai mișcăm.