”The land was confiscated;
and on a grim morning in the late 1940s, a truck drove up with police and a
commissar. They were allowed a suitcase each, and a quarter of an hour to pack.
(The Cantacuzènes had been there for many generations.)/Pământul fusese confiscat; într-o dimineață mohorâtă de la sfârșitul lui 1940 a venit un camion cu polițiști și cu un comisar. Li s-a permis să ia fiecare câte o valiză și li s-a spus că aveau doar un sfert de oră să împacheteze ( Familia Cantacuzinilor locuia acolo de multe generații).
Villagers in tears filled their arms with loaves, cheeses, eggs and poultry; then a truck drove them away for ever. The painter-sister and a male cousin tried to escape down to the Black Sea to Constantinople in a rowing boat, but they were betrayed and imprisoned. (Her cousin was lucky not to have been sent, like several of their relations, to die in the Danube-Black Sea canal. Never completed, this horrible trench was a dustbin for 'elements of putrid background' - this was the official term; it is said to have killed off 100,000 undesirables.) After their eviction, their family were taken 200 kilometres from where they belonged and put in a garret in a Carpathian foothill-town.”/ Cu lacrimi în ochi, sătenii le-au umplut brațele cu pâine, ouă și carne de pui; apoi, un camion le-a dus de acolo pentru totdeauna. Sora care era pictoriță și un văr de-al lor au încercat să fugă cu o barcă prin Marea Neagră către Constantinopol, dar au fost trădați și trimiși la închisoare (bărbatul a avut noroc că nu a fost trimis să moară la canal, ca multe rude de ale lor. Rămas neterminat, acest canal a fost un fel de coș de gunoi pentru ”elementele cu origine nesănătoasă” - cum era exprimarea oficială; se spune că acolo au murit peste 100 000 de oameni). După izgonire, au fost duse la 200 km de locul lor de baștină și puse într-o mansardă dintr-un oraș de la poalele dealurilor subcarpatice.”
Villagers in tears filled their arms with loaves, cheeses, eggs and poultry; then a truck drove them away for ever. The painter-sister and a male cousin tried to escape down to the Black Sea to Constantinople in a rowing boat, but they were betrayed and imprisoned. (Her cousin was lucky not to have been sent, like several of their relations, to die in the Danube-Black Sea canal. Never completed, this horrible trench was a dustbin for 'elements of putrid background' - this was the official term; it is said to have killed off 100,000 undesirables.) After their eviction, their family were taken 200 kilometres from where they belonged and put in a garret in a Carpathian foothill-town.”/ Cu lacrimi în ochi, sătenii le-au umplut brațele cu pâine, ouă și carne de pui; apoi, un camion le-a dus de acolo pentru totdeauna. Sora care era pictoriță și un văr de-al lor au încercat să fugă cu o barcă prin Marea Neagră către Constantinopol, dar au fost trădați și trimiși la închisoare (bărbatul a avut noroc că nu a fost trimis să moară la canal, ca multe rude de ale lor. Rămas neterminat, acest canal a fost un fel de coș de gunoi pentru ”elementele cu origine nesănătoasă” - cum era exprimarea oficială; se spune că acolo au murit peste 100 000 de oameni). După izgonire, au fost duse la 200 km de locul lor de baștină și puse într-o mansardă dintr-un oraș de la poalele dealurilor subcarpatice.”
(Words of Mercury Taken from the article Rumania-Travels in a Land before Darkness Fell, Daily Telegraph Weekend Magazine, 12 May 1990)
Orașul de la poalele dealurilor subcarpatice în care au ajuns prințesele alungate din Băleni de comuniști și în care au locuit până la moarte se numea Pucioasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu