Despre evaluarea națională

 

Printre multe altele, aș fi așteptat de la 7 ani de lucru la o „Românie educată” și de la noua lege a educației și un 𝙘𝙖𝙙𝙧𝙪 𝙘𝙤𝙚𝙧𝙚𝙣𝙩 𝙙𝙚 𝙚𝙫𝙖𝙡𝙪𝙖𝙧𝙚 𝙨̦𝙞 𝙚𝙭𝙖𝙢𝙞𝙣𝙖𝙧𝙚, corelat cu un curriculum adaptat prezentului și viitorului și cu formarea profesorilor și încadrat într-o viziune de reformă pe termen lung.

Pentru că nu avem o perspectivă de sistem și un plan pe termen lung, cu etape și intervenții predictibile, în așa fel încât lumea să știe la ce să se aștepte, e normal să apară reacții și probleme, când vine câte un val și mătură spoiala. Acum e cu Evaluarea Națională, în zilele care urmează va fi cu Bacalaureatul și tot așa, pe bucățele, am vrea să peticim pe ici, pe colo. Eu cred că nu mai putem să tot cârpim această haină veche a educației, trebuie să o înlocuim.

Ce e mai greu de acceptat este faptul că nu am făcut nimic până acum, deși am fost atenționați de specialiști și avem analize foarte bune care ne recomandă și ce să facem. Până la multidisciplinaritate sau transdisciplinaritate la EN, să citim cuvânt cu cuvânt ce ne-a transmis OECD, încă din 2017, referitor la EN:

„Având în vedere 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗰𝗶𝗻𝘁̧𝗲𝗹𝗲 𝗻𝗲𝗴𝗮𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗮𝗰𝘁𝘂𝗮𝗹𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗲𝘅𝗮𝗺𝗶𝗻𝗮̆𝗿𝗶 𝗻𝗮𝘁̧𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝗶̂𝗻𝘃𝗮̆𝘁̧𝗮̆𝗿𝗶𝗶, 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃𝗮𝘁̧𝗶𝗲𝗶 𝘀̧𝗶 𝗲𝘃𝗼𝗹𝘂𝘁̧𝗶𝗲𝗶 𝗲𝗹𝗲𝘃𝗶𝗹𝗼𝗿, este importantă creşterea calităţii lor. Ca o primă prioritate, România ar trebui să îmbunătăţească calitatea şi echitatea evaluării naţionale pentru clasa a VIII-a, ţinând cont de miza importantă a acesteia pentru viitorul parcurs educaţional al elevilor. Pe viitor, România ar trebui să revizuiască parcursurile şcolare şi certificarea de la nivelul învăţământului secundar, luând în considerare inclusiv 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗲𝗹𝗶𝗺𝗶𝗻𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝗻𝗮𝘁̧𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗹𝗮𝘀𝗮 𝗮 𝗩𝗜𝗜𝗜-𝗮.” (OECD, Studiu privind evaluarea și examinarea în domeniul educației – România, 2017).

În plus, nu poți să evaluezi într-un fel și să predai în altul. Prin urmare, a avea un demers de evaluare transdisciplinar ar trebui să ai un mod de predare transdiciplinar, adică să formezi mai întâi profesorii pentru ca apoi aceștia să predea în acest fel. E o chestiune complexă, care trebuie abordată la nivel macro, printr-o reformă complexă a întregului sistem. Deocamdată, avem doar o Românie educată eșuată.

Ultima zi de școală

 

E ultima zi de școală și mă uit cu drag la sutele de fotografii postate de școli și de părinți pe Facebook în această săptămână, de la ceremonii de absolvire și de final de an. Mă bucur să văd profesori, directori, copii și părinți împreună și fericiți, e momentul acela din an când te uiți și în urmă și înainte în același timp, cu emoție că, uite ce au mai crescut, cu mândrie că „sunt ai mei.”

Știu că sunteți epuizați cu toții, și copiii, și profesorii, și părinții, a fost și acesta un an greu, cu multe provocări. După examene, gata, odihniți-vă, petreceți timp cu voi înșivă și cu cei dragi, citiți, faceți sport și plimbări, călătoriți, ascultați muzică...cam tot ce nu ați avut timp să faceți pe parcursul anului școlar.

Vă dăruiesc un coș cu lavandă din #grădinaeducației si vă doresc să aveți o vară doar pentru voi, cu multă stare de bine! Vacanță frumoasă!

Ești mai mult decât un test

Azi, încep examenele pentru generații greu încercate în ultimii patru ani. I-am pregătit în școli, acolo unde există profesori dedicați, am pompat în ei meditații cu carul, ne-am dat peste cap să fie bine îngrijiți și să aibă tot ce le trebuie, am înlocuit noi sistemul care ar fi trebuit să îi sprijine, pentru că asta fac niște conducători buni, se gândesc la binele copiilor pe care îi au în ogradă. 

De azi înainte, acestor copii trebuie să li se spună că avem încredere în ei, că îi îndrăgim și că suntem alături de ei. De azi înainte, să îi încurajăm cât putem de mult. 

De azi înainte, să le spunem că fiecare în parte e mai mult decât un test. Să îi spunem fiecărui copil să se uite la el cu atenție și să vadă că, dincolo de rezultatele la examene, e creativ și își ajută colegii sau e bun la sport, știe să cânte frumos, să povestească sau să danseze. Să vadă că e atent și grijuliu, că prietenii se pot baza pe el, că e amuzant și are un zâmbet care luminează cea mai tristă zi a cuiva. 

Să îi spunem fiecărui copil că „sunt mai multe feluri de a fi deștept.” Succes elevilor, profesorilor și părinților!

 

Despre epuizarea profesorilor

sursa photo: https://www.pexels.com/

A apărut, de curând, ”Teacher Wellbeing Index 2023”, care analizează nivelul de stres, singurătatea, epuizarea și problemele de sănătate mintală în rândul profesorilor din UK. 

În contextul în care la noi nu există astfel de analize și studii, iar problema stării de bine a profesorilor este complet ignorată la nivel de sistem și mediu universitar, cred că este util să ne uităm la rezultatele acestui studiu și să ne gândim, prin comparație, că situația la noi este, probabil, și mai rea. Iată datele, care sunt îngrijorătoare:

• 78% din personalul din școli este stresat;
• 55% consideră că au avut o cultură organizațională cu un efect negativ asupra stării de bine;
• 46% spun că organizația nu i-a ajutat pe cei cu probleme de sănătate mintală sau care nu au fost într-o stare de bine;
• 81% au avut simptome neplăcute cauzate de job;
• 45% au avut simptom de anxietate;
• 39% au avut probleme legate de sănătatea mintală;
• 35% au avut simptom de epuizare/ burnout;
• 28% au avut semne de depresie;
• 26% au experimentat cel puțin unul dintre următoarele: s-a simțit izolat, nu a fost băgat în seamă, nu a avut colegi cu care să colaboreze; 
• 22% se simt singuri la muncă.

Raportul menționează că toate cifrele sunt în creștere față de 2022, deși am citit că în UK au fost luate o serie de măsuri benefice pentru profesori după pandemie. Mă gândesc cu groază care ar fi datele la noi, unde sistemul de învățământ nu doar că i-a lăsat singuri pe profesori la greu, dar i-a și încărcat cu o serie de măsuri și schimbări nevalidate de cercetare și nepilotate. 

Există destule soluții pentru a crește starea de bine a profesorilor și a evita epuizarea profesională. De patru ani lucrez cu profesori și școli pe această temă, am publicat o carte și o serie de articole pe acest blog. M-am oferit (fără succes!) să îi ajut pe decidenți să aducă starea de bine la nivel de sistem. 

Linkul unde poate fi citit raportul e AICI

Detenția à la România

sursă fotografie: Internet

 

Avem un profesor consilier în fiecare școală, am rezolvat deja toate problemele educației și ne-a mai rămas detenția. Art. 14(2) din Statutul Elevilor pus ieri în dezbatere publică menționează că:

„Art. 14 (2) În cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitate în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-o sală din unitatea de învățământ stabilită pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul: lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru etc. În acest caz va fi informat, în scris, părintele/ tutorele/reprezentantul legal al elevului. Prin excepție, elevii cu cerințe educaționale speciale sunt preluați pentru a desfășura activitate cu personal specializat”.

Așa cum ne-au obișnuit în ultimii ani, decidenții nu au coborât din birourile lor în școli să vadă realitatea - câte școli au săli libere în timpul programului, câți profesori ar putea fi disponibili pentru supraveghere, câte secretare, contabile sau bibliotecare își permit să își lase treburile de birou și să îi păzească pe copii sau dacă există hârtie și copiator pentru a face fișe de lucru. Nu s-au gândit să specifice ce înseamnă concret „comportament care aduce prejudicii activității”, nu au luat în calcul că în unele țări astfel de pedepse au și o componentă de sprijin acordat copilului, prin discuții și reflecție asupra faptei care a condus la pedeapsă, nu au menționat dacă se trece absență la oră și cum și unde acest tip de sancțiune se înregistrează în vreun document de parcurs școlar al elevului. În plus, mă întreb de ce asociem cititul cu o pedeapsă.

Ce vreau să spun e că, atunci când avem idei de schimbare, ar fi foarte bine dacă le-am rumega mai mult și ne-am pune în locul oamenilor din școli care trebuie să le implementeze. Școlile au nevoie de claritate a deciziilor și de rigoare în conceperea lor. Altfel, oricât de bună ar fi ideea, ea e sortită eșecului, vezi ce s-a întâmplat cu fișa de feedback al elevilor.

Deși ministerul zice că nu folosește sintagma „sală de detenție” în documentul lor pus în dezbatere publică, este exact asta, „detention”, o metodă de sancționare a elevilor folosită în SUA, Marea Britanie, Australia și în alte locuri. Se folosește în timpul programului, după program sau în zilele de sâmbătă. Are reglementări precise, pe care școlile le detaliază în funcție de context. Sunt studii care spun că detenția este bună în anumite cazuri, dar că nu prea are efect în multe altele, mai ales cea care are loc în timpul orelor - vezi AICI . S-a constatat că detențiile repetate nu au impact, elevii se obișnuiesc cu ele și nu le mai acordă nicio importanță.

În fine, nu contează, noi știm mai bine, nu facem analize înainte, nu pilotăm nimic. Ar fi fost indicat să începem cu un peace corner în clasă, loc de liniștire și reflecție. Am scris despre asta AICI.

Am primit o întrebare pe Facebook la această postare referitoare la ce facem ca profesori când avem cazuri de indisciplină în clasă. Sunt multe de spus pe această temă, încerc să fac un rezumat.

În primul rând, o condiție pentru un bun management al conduitei este ca toată școala să se organizeze în jurul acestui obiectiv, să aibă un mediu pozitiv de învățare și practici incluzive, astfel încât fiecare copil să se simtă binevenit, în siguranță, fericit și încrezător că poate să se dezvolte și să aibă reușite pe plan școlar și personal. Profesorii discută între ei și colaborează pentru rezolvarea cazurilor de indisciplină, făcând apel și la director și la consilierul școlii, acolo unde acesta există.

În al doilea rând, școala trebuie să-și elaboreze diverse documente care să reglementeze conduita - propriul regulament de ordine interioară, un cod de conduită, proceduri de intervenție, regulile claselor, sistem echilibrat de recompense și sancțiuni, contract educațional etc. Aceste documente trebuie cunoscute de toți elevii, profesorii și părinții școlii respective. Ele sunt prezentate la început de an școlar și de modul. De asemenea, la nivelul școlii trebuie definită „problema de comportament” și inclusă în aceste documente. La nivelul unei școli, problemele de comportament se manifestă adesea prin:

• atitudine agresivă, lipsă de respect;
• violență verbală și fizică;
• refuzul de a îndeplini anumite sarcini și de a coopera;
• bullying;
• accese de mânie, ostilitate;
• furt, chiul de la ore;
• distrugere de bunuri;
• comentarii făcute în timpul lecțiilor etc.

În al treilea rând, școala trebuie să aibă o bună colaborare cu părinții și să încheie parteneriate cu diverse instituții din comunitatea locală, ONG-uri de profil, CJRAE. Rolul principal în managementul problemelor de disciplină la nivelul școlii îl are consilierul școlii. Din păcate, în România există un consilier la 800 de copii, ceea ce face imposibilă o intervenție eficace la nivel de sistem. De aceea, se impune o accentuare a rolului diriginților și directorilor ca singurele persoane investite prin regulament să intervenă în cazurile de indisciplină școlară.

În al patrulea rând, școlile trebuie să conștientizeze faptul că este mai ușor să previi, decât să corectezi, de aceea primele vizate ar trebui să fie măsurile de prevenție. Profesorii creează în clasă o atmosferă pozitivă, prin aprecierea și consolidarea la nivelul grupului de elevi a ideii de conduită adecvată, de comportament pozitiv, de stare de bine și relații bazate pe respect reciproc și colegialitate. În acest sens, profesorii:

v  Întăresc pozitiv comportamentele adecvate prin laudă, încurajare, acordarea de diverse recompense, precum timp suplimentar de joacă, roluri de „conducător”/organizator/asistent de profesor etc.

v  Modifică modul de aranjare a mobilierului din clasă în funcție de activități, pentru a crea un spațiu prietenos, care să încurajeze comunicarea sau în care să se lucreze pe grupe și să se creeze relații de colaborare între elevi;

v  Îi implică și pe elevi în formularea regulilor clasei, pornind de la ideea că o astfel de modalitate va conduce la o mai bună respectare a respectivelor reguli;

v  Organizează activități/ momente de intercunoaștere, astfel încât elevii să afle cât mai multe lucruri despre colegii lor ( de exemplu, lecții de tip cerc);

v  Introduce activități și programe de peer-mediation, pentru a reduce violența în mediul școlar (de ex., banca prieteniei sau amenajarea unui loc în curtea școlii dedicat medierii micilor conflicte și împăcărilor de tot felul între copii;

v  Dacă e cazul, știe cum să o facă și consideră necesar, intercalează în programul școlar momente de tip „mindfulness”, în care elevii învață cum să își controleze impulsurile de moment prin exercitii de respiratie și meditație;

v  Îi implică pe elevi în activități extracurriculare, orientate spre dezvoltarea abilităților socio-emoționale – activități sportive, dans, club de teatru etc.sau în care sunt abordate teme de interes, de genul rezolvarea pașnică a conflictelor, anti bullying, consecințele violenței etc.

Măsurile de intervenție sunt specificate în regulamente, odată cu sancțiunile ce sunt acordate, după gravitatea faptei. Studiile menționează că sunt foarte eficace contractele sau angajamentele semnate de elevi în urma unor discuții cu echipa școlii care se ocupă de conduită. În cazul în care măsurile nu sunt urmate de schimbări de comportament sau acesta este unul foarte grav, se apelează la autorități în domeniu și instituții specializate.

Feedback pentru cursul cu școala Așchileu Mare

 

Las și aici ce spun profesorii cu care am făcut cursul despre starea de bine în școală. Mulțumesc!

„Acest curs a fost foarte bine primit de către mine și de către colegii mei. A fost cel mai fain și util curs la care am participat. Am învățat multe chestii faine, iar formatoarea a fost deosebită.” (Șerban Corneliu)

„A fost un curs binevenit, cu un formator extraordinar. Am învățat extrem de multe legat de diferite moduri de a crește starea de bine atât în rândul profesorilor, dar și al elevilor.”(Aldea Cosmin)

„A fost un curs interactiv, interesant si bine documentat.” (Cristea Adriana)

„A fost un curs foarte interesant, unde am învățat o mulțime de tehnici și metode cum să creștem starea de bine în școală a elevilor, a părinților, dar și a profesorilor.”(Cristea Cristina)

„A fost cel mai interesant curs din ultima perioadă. Am aflat lucruri interesante și multe idei de activități privind  crearea stării de bine atât a elevilor, cât și a profesorilor și părinților!

Felicitările mele doamnei Țîrcă pentru conținut și pentru modul de expunere!” (Felecan Rodica)

„Cursul a fost interactiv, interesant, am invatat lucruri noi, atmosfera a fost una relaxanta si ne-a oferit o stare de bine timpul petrecut împreuna.” (Florea Adriana)

„Cursul a fost interesant. Am aflat multe lucruri care, aplicate, sunt convinsă că o să imbunătățească situația scolară a elevilor și starea de spirit a profesorilor.”(Gădălean Voichița)

„Creșterea stării de bine în învățământ este o condiție necesară pentru prevenirea abandonului și eșecului școlar, deoarece dezvoltă motivația intrinsecă a elevului pentru a participa la cursuri și a se „autodepăși” la învățătură. Cursul a fost interesant, atractiv și util. ”(Giurgiu Florin)

„Un curs foarte interesant și foarte util. M-a fascinat, atât cursul, cât și vorbitorul. Nota 10_”(Lazia Mirela)

„A fost un curs care într-adevăr mi-a oferit o STARE DE BINE. Un curs interesant în care am simțit că meseria de DASCĂL este apreciată, care ne-a arătat o altă viziune despre ce ar putea fi școala și la școală, care ne-a furnizat multe idei.” (Mărar Diana)

„Consider ca acest curs reprezinta o sansa, o modalitate de a reduce abandonul scolar. Elevii sunt atrasi de starea d bine din scoala, deoarece aici isi petrec cel mai mult timp din viata. Multi elevi din mediul rural, daca au parte de stare de bine la scoala, se simt mai bine decat acasa, unde conditiile de viata sunt vitrege, chiar imposibile.

Dau nota maxima plus acestei initiative, de a prevenii abandonul scolar prin oferirea starii de bine in mediul scolar, deoarece acolo unde ne simtim bine, ne simtim acasa, ne simtim in largul nostru.” (Medan Domnica)

„Mi-a plăcut acest curs foarte mult fiindcă a fost interesant și captivant, a fost un curs din care am putut învăța idei noi pentru a aduce starea de bine în școală.”(Pop Alexandra)

„Tema cursului abordează o problemă majoră în sistemul de învățământ din România. Abordând această problemă din perspectiva stării de bine a elevilor este foarte relevat, deoarece starea de bine are un impact direct asupra performanței și implicării școlare.

Materialele de curs au fost bine documentate, bazate pe cercetări recente și au oferit soluții practice pentru prevenirea abandonului școlar. Prin intermediul formatorului, cursul în sine a creat o stare de bine în rândul cadrelor didactice participante.”( Paula Stecoza)

Ce-i de făcut cu epuizarea profesorilor?

 

sursa photo: https://www.pexels.com/

Se vorbește tot mai mult și la noi de epuizare/ burnout în rândul profesorilor. Pandemia și consecințele ei au lăsat urme în multe cancelarii, în modul în care lucrează și trăiesc profesorii. Din păcate, spre deosebire de alte țări, la noi nu există studii care să măsoare nivelul de stres, anxietatea, epuizarea și problemele de sănătate mintală ale profesorilor din România. Nu există nici măsuri și intervenții în școli, care să îi sprijine pe profesori să treacă peste perioade grele și să devină rezilienți.

În 2019, Organizația Mondială a Sănătății definea burnoutul ca „o experiență profesională caracterizată prin epuizare de energie, sentimente negative și cinism legate de locul de muncă și eficacitate profesională redusă.” Deși este un demers foarte greu de realizat, există instituții și organizații interesate să măsoare gradul de epuizare al unui individ și, în acest sens, au fost create mecanisme și instrumente specifice. De exemplu, încă din 1981, Maslach Burnout Inventory (MBI), măsoară burnoutul pe cele trei dimensiuni menționate în definiția OMS. Există un instrument de măsurare dedicat profesorilor MBI-Educators Survey (MBI-ES) și unul pentru personalul medical-(MBI-MP). În urma măsurării, s-au evidențiat 5 profiluri legate de experiența profesională: epuizat, suprasolicitat, ineficace, neimplicat, implicat.

Scala epuizării a lui Kevin Leichtman (Leichtman Burnout Scale) este o altă metodă de măsurare a epuizării profesorilor și ea cuprinde 4 niveluri.

Nivelul 1 – pasionat de meserie, dar copleșit

Pasiunea pentru meserie conduce adesea la supraîncărcare, efort peste limita acceptată și, evident, epuizare. Te afli în această situație, dacă te îndoiești de eficacitatea muncii tale, dacă ai anumite adicții sau dacă nu ai hobbyuri pe care să le practice când nu ești la școală. Ce ai de făcut? E cazul să preiei tehnici de adaptare la stres și strategii pozitive de muncă și viață.

Nivelul 2 – copleșit, cu tendințe de a deveni cinic

E nivelul la care începi să te simți obosit, lipsit de entuziasm, preiei o groază de sarcini, nu mai vezi speranță, devii cinci față de profesie. Ești iritabil, lucrezi pentru școală și de acasă, îți neglijezi prietenii și familia și ți se pare că nu faci destul pentru elevii tăi. Ce ai de făcut? Găsește-ți un mentor care să te ajute să îți organizezi munca și să diminuezi nivelul de stres.

Nivelul 3 – cinic și aproape de epuizare

E nivelul la care începi să crezi că e imposibil să fii un profesor bun și dai vina pe toți ceilalți. Muncești mult, dar fără a avea sentimentul că acest lucru va schimba ceva. Ești tot mai izolat, crezi că orice schimbare îți vrea răul, nu există nicio corelație între scopurile tale și cele ale școlii și te retragi din orice activitate de dezvoltare profesională. Ce ai de făcut? Trebuie să primești sprijin specializat din exteriorul școlii și să ți se reducă responsabilitățile.

Nivelul 4 – epuizare completă și prăbușire

E un nivel de nedorit, la care, odată ajuns, trebuie să îți pui problema ieșirii din sistem. La acest nivel, ai sentiment de epuizare în fiecare zi, chiar și atunci când ești în vacanță. Nu mai ai optimism, nici la muncă, nici în viața personală și apar simptome de boală foarte frecvent. Ce ai de făcut? Cel mai bine este să pleci din școală și să te refaci.

Este extrem de important să ne luăm frecvent pulsul epuizării profesionale, să vedem unde ne află și să lucrăm la binele nostru până nu e prea târziu. De asemenea, este datoria școlii să ia măsuri care să asigure starea de bine a profesorilor săi, astfel încât să nu se ajungă la un stadiu de epuizare. Succes! 

Referințe: AICI și AICI

De Ziua Învățătorului

Am foarte mulți învățători în lista mea de prieteni care (zic ei) sunt inspirați de ceea ce scriu și vorbesc, cunosc o mulțime cu care am colaborat de-a lungul carierei mele în diverse proiecte, am format, poate, mii de învățători și învățătoare în atâția ani de activitate în educație și pot să vă spun că îi respect foarte mult și cred că sunt cea mai inovatoare, responsabilă, conștiincioasă și entuziastă categorie de profesori.

O învățătoare bună contează enorm pentru adultul care va fi la un moment dat un copil și, de aceea, când sunt întrebată de către părinți unde să își înscrie copiii, le spun să se orienteze după învățătoare, nu după școală. O învățătoare bună are valori și principii după care trăiește și lucrează, îi ocrotește pe copii în orice situație, este organizată, modernă și creativă, citește și se documentează pentru a aduce mereu idei noi la clasă și are o voce auzită și fermă în comunitatea profesională din școală și din țară.

Gand bun, cu drag, respect și apreciere! Vă mulțumim!