Acțiuni mici care contează

De ceva timp, ani chiar, spun că o școală se schimbă, se reinventează din interior, pas cu pas, prin acțiuni mici, dar care contează mult. E modelul pe care îl cunosc foarte bine, pentru că l-am trăit pe viu, timp de 8 ani, transformând o școală tradițională într-una considerată în acei ani cea mai inovatoare din România.

Un articol de azi din ”The Telegraph” scoate în evidență aceeași idee și prezintă lucrurile mici care au făcut dintr-o școală londoneză ( City Academy Hackney) una de succes:
 - mic dejun gratis
 - interzicerea limbajului suburban
 - fiecare membru al personalului este tutor pentru 3 elevi din școală
 - recompensele pentru succes includ și pizza party surpriză
 - o echipă de specialiști analizează rezultatele la examene
 - lecții suplimentare după programul școlar etc.

Directorul școlii spune că” dacă poți îmbunătăți un domeniu cheie de activitate cu 1%, atunci progresul este enorm”.

Premiul LEGO 2015 merge la....

foto credits: Centro Internazionale Loris Malaguzzi)

Astăzi, LEGO Foundation a acordat premiul său anual Carlei Rinaldi, președinta Reggio Children, o persoană remarcabilă, pe care am cunoscut-o și cu care am colaborat într-un proiect de educație timpurie. De la Carla Rinaldi am auzit prima oară de filosofia Reggio și de cele 100 de limbaje ale copilului, despre care am mai scris pe acest blog, întotdeauna cu multă admirație. Mă bucur că valoarea acestui model de educație timpurie este încă o dată recunoscută la nivel mondial și că vocea și reprezentanta sa cea mai de seamă a primit acest premiu prestigios.

La decernarea premiului, Kjeld Kirk Kristiansen, chairman al LEGO Foundation și proprietarul LEGO Group, menționa:

 “We honour Carla not only for her tireless dedication to children’s natural curiosity and growth, but for her contribution to ensuring that the schools in Reggion Emilia with Reggio Children and its innovative approach to education has reached out from Northern Italy and inspires people and organisations around the world.”

Premiul LEGO se acordă începând cu anul 1986 persoanelor și organizațiilor care au contribuit într-un mod remarcabil la îmbunătățirea vieții copiilor.

( mai multe despre acest eveniment: aici)

Cum se schimbă paradigma educațională

foto credits: evollution.com

Yong  Zhao, o voce recunoscută la nivel mondial pentru cercetările și studiile sale din domeniul educației, a afirmat zilele trecute că lumea este într-o situație dificilă și că trebuie luate măsuri urgente de a schimba paradigma educației, astfel încât școlile să formeze persoane capabile să învețe în secolul 21. În acest sens, el face un set de recomandări care, probabil, vor fi luate în seamă de cei care elaborează politicile educaționale pentru următorii ani:

• încetați să mai prescrieți și să mai impuneți prin standarde curriculare și teste standardizate  un set îngust de conținuturi;
• începeți să personalizați educația astfel încât să sprijine dezvoltarea talentelor unice, creative și antreprenoriale;
• încetați să mai ”reparați” resursa de profesori doar prin a-i selecta, forma și reține pe cei mai buni candidați – acest lucru ia prea mult timp și nu mai putem aștepta;
• începeți să dați putere copiilor eliberându-le potențialul, capitalizându-le pasiunile și sprijinindu-le idealurile. Faceți din ei proprietarii învățării;
•  încetați de a mai restrânge oportunitățile de învățare ale copiilor la mediul fizic din imediata apropiere, punându-i în clase cu profesori desemnați;
• începeți să îi implicați pe copii în oportunități de învățare care există în comunitatea globală, dincolo de pereții clasei și ai școlii;
• încetați să îi forțați pe copii să învețe ce cred adulții că ar avea nevoie și să îi testați pentru a vedea în ce măsură știu conținutul cerut;
• începeți să le permiteți copiilor să creeze produse autentice și să învețe despre ceea ce îi interesează cu adevărat;
• nu mai măsurați excelența comparând cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate;
• începeți să inventați excelența viitorului, pentru că dacă vrei să ajungi la lună, nu te apuci să repari un vagon de tren. Trebuie să lucrezi cu racheta. 

(întreg articolul aici) 

Puterea lui ”nu încă”

Am mai scris acum vreo doi ani despre cercetările lui Carol Dweck și revin cu  discursul acesteia de pe TED și cu o idee care poate schimba fundamental modul în care concepem învățarea și evaluarea – puterea lui ”nu încă”. 

Ce faci când ai în față o problemă greu de rezolvat?  Fie gândești că nu ești destul de isteț să o rezolvi ( dacă ai o minte fixă), fie gândești că nu ai rezolvat-o încă (dacă ai o minte setată pentru creștere). 

În cercetările sale efectuate pe grupuri de copii de 10 ani, Carol Dweck a observat  că atunci când primesc sarcini de lucru care le depășesc nivelul de pregătire, unii copii reacționează pozitiv și spun, de exemplu, că le plac provocările, ei având ceea ce cercetătoarea numește minți flexibile, care înțeleg că abilitățile pot fi dezvoltate. Pentru alți copii, în schimb, această situație e o adevărată catastrofă, pentru că, din perspectiva unei minți fixe, inteligența a fost supusă evaluării și nu a trecut testul, astfel încât, în loc să se plaseze sub puterea lui ”nu încă”, acești copii rămân blocați în tirania lui ”acum”. Ei fug de greutăți,  de greșeli, iar data viitoare, puși într-o situație similară, fie vor copia, fie vor găsi satisfacție identificând în clasă pe cineva care a luat o notă mai mică decât ei. 
 
Vestea bună este că putem, ca profesori și părinți, să formăm minți flexibile, dacă, așa cum spune Carol Dweck, vom ști să apreciem procesul de învățare în care sunt implicați copiii și îi vom lăuda pe aceștia pentru progresul făcut, perseverență sau concentrare. Așa cum fac profesorii unui liceu din Chicago unde elevii care nu trec un examen  primesc nota ”nu încă”, ceea ce îi face să înțeleagă că de fapt se află  într-un proces, o curbă de învățare, care le deschide uși către viitor.

Noi toți, portret în miniatură

foto credits: lcds.org

Dacă în 2006 doar o persoană din 100 termina o facultate, în 2011 numărul a crescut la 7, datorită progresului înregistrat de învățământul universitar din Asia:

If the World were 100 PEOPLE:

50 would be female
50 would be male

26 would be children
There would be 74 adults,
8 of whom would be 65 and older

There would be:
60 Asians
15 Africans
14 people from the Americas
11 Europeans

33 Christians
22 Muslims
14 Hindus
7 Buddhists
12 people who practice other religions
12 people who would not be aligned with a religion

12 would speak Chinese
5 would speak Spanish
5 would speak English
3 would speak Arabic
3 would speak Hindi
3 would speak Bengali
3 would speak Portuguese
2 would speak Russian
2 would speak Japanese
62 would speak other languages

83 would be able to read and write; 17 would not

7 would have a college degree
22 would own or share a computer

77 people would have a place to shelter them
from the wind and the rain, but 23 would not

1 would be dying of starvation
15 would be undernourished
21 would be overweight

87 would have access to safe drinking water
13 people would have no clean, safe water to drink.

(sursa: http://www.100people.org/statistics_100stats.php?section=statistics) 

O săptămână la țară pentru fiecare copil

Într-o lume în care copiii își petrec majoritatea timpului în interior, în fața computerului, cele mai bune programe educaționale vor fi cele în care învățarea are loc în natură. Pe de altă parte, se consideră tot mai nepotrivită ideea de a învăța stând nemișcați ore în șir în bănci, în contextul în care s-a demonstrat că, atunci când ne folosim simțurile și corpul, creierul nostru funcționează mai bine.

Iată de ce îmi place foarte mult ideea lui George Monbiot ca fiecare copil să petreacă o săptămână la țară, în natură, departe de orașe, pentru a face lucruri care le plac și care îi motivează. Experimentul lui Monbiot a arătat că unii copii, deși au rezultate academice slabe, demonstrează capacități deosebite de adaptare și rezolvare de probleme atunci când sunt implicați în activități în aer liber.

(mai multe despre această temă aici:http://www.theguardian.com/commentisfree/video/2015/apr/08/time-to-rewild-your-child-george-monbiot-video?CMP=fb_gu#comment-50112554)

Dimineață la Pucioasa - cu sărbători

În cea mai frumoasă dimineață a lumii au înflorit și lalelele. Sărbători fericite!

De ce facem educație?

foto din arhiva personală

 Chiar așa ne-a spus azi Sir Ken Robinson într-o postare pe pagina sa de Facebook și e clar, nu știu de ce ne ia atât să înțelegem:

”De ce facem educație? Pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă lumea din jurul lor și talentul dinlăuntrul lor și să devină oameni împliniți și cetățeni cărora le pasă.”

(singura legătură dintre text și imagine e că zarzărul din grădină a înflorit tot azi)

Intervenții artistice în spațiul școlii - copaci curcubeu

Anya Beaumont este un artist plastic pentru care comunitatea în care trăiește este foarte importantă. De curând, a realizat cu copiii unei școli primare din localitatea sa o instalație de copaci curcubeu pentru care a folosit deșeuri de plastic. Activitatea a durat două săptămâni și a constat în colectarea și selectarea deșeurilor de plastic, discuții despre cum arată copacii din jurul școlii și despre ce se întâmplă cu obiectele după ce nu mai sunt folosite și realizarea de către fiecare clasă a câte unei instalații - copac. Iată cum descrie Anya întregul proces:

”Initially I asked the children and staff to bring in any non-recyclable plastics they had at home or in school.When enough plastic had been collected I sorted it in colour order and drilled holes into some of the pieces to enable the children and myself to attach the plastics to chicken wire. Then, I worked with each class on a different coloured tree, using cable ties and wire to attach them.

I talked to the children about the importance of thinking about what happens to an object after it has been used, and whether we really need many of the plastic items that seem to break so easily. We also discussed different trees, their shape and size, looking at those near the school which influenced me in my original designs for the installation.

My input depended on the age and ability of the children, with their ages ranging from 5 to 11. All in all it took about two weeks to complete.

The resulting installation is even better than I had hoped, it is sited on one of the schools perimeter fences, and when the sun is shining it illuminates the plastics so they almost look like stained glass!”

 (sursa: http://www.recyclart.org/2015/03/rainbow-trees-cycled-plastics/)

Educating Ruby

Va fi lansata pe 23 aprilie, autorii sunt nume grele,  are deja un site propriu, îndeamnă la acțiune și vrea să  formeze în jurul ei o comunitate responsabilă, a celor care vor să facă din școli locuri unde să se învețe cei 7C de pe copertă.

”Ruby is battling her own challenges in the school classroom. She wants to learn, but the system conspires against her; she feels that what she is being taught has little relevance to the skills she will need when she enters the workplace. A once keen pupil, she becomes bored and possibly disruptive. Her parents face a daily challenge to motivate her even to go to school – though in their heart of hearts they sympathise with her complaints.”(http://www.eventbrite.com)

”Educating Ruby: What Our Children Really Need To Learn is a powerful call to action by acclaimed thought-leaders Guy Claxton and Bill Lucas. It is for everyone who cares about education in an uncertain world and explains how teachers, parents and grandparents can cultivate confidence, curiosity, collaboration, communication, creativity, commitment and craftsmanship in children, at the same time as helping them to do well in public examinations. Educating Ruby shows, unequivocally, that schools can get the right results in the right way, so that the Rubys of tomorrow will emerge from their time at school able to talk with honest pleasure and reflective optimism about their schooling. Featuring the views of schoolchildren, parents, educators and employers and drawing on Guy Claxton and Bill Lucas’ years of experience in education, including their work with Building Learning Power and the Expansive Education Network, this powerful new book is sure to provoke thinking and debate. Just as Willy Russell’s Educating Rita helped us rethink university, the authors of Educating Ruby invite fresh scrutiny of our schools.”( Amazon)