Examenele s-au terminat, așteptăm analizele

S-au terminat examenele, avem rezultatele și, așa cum scriu de câțiva ani, dacă am avea decidenți responsabili, pe lângă statisticile privind notele și ratele de promovare ar trebui să urmeze analize serioase, la nivelul întregului sistem, realizate de Ministerul Educației și de instituțiile sale abilitate. Așa procedează o instituție care este cu adevărat accountable, care dă socoteală pentru deciziile și rezultatele sale. Pentru asta se află acolo, în serviciul public.

Părinții, profesorii, experții și toți cei interesați de educație ar dori să citească, în perioada următoare, analize privind competențele evaluate prin aceste examene: ce s-a evaluat și ce nu din mult invocatul profil de competențe al absolventului, care dintre aceste competențe au fost dezvoltate la nivel de sistem și care nu, care sunt cauzele eșecului unui număr atât de mare de elevi și ce măsuri sunt propuse pentru ameliorarea situației în viitor.

În plus, având în vedere cantitatea uriașă de date colectate periodic de la școli, am dori să știm ce s-a întâmplat cu cei 14.600 de elevi, adică 9% din generație, care nu se regăsesc pe listele candidaților înscriși la Evaluarea Națională, deși figurau ca înscriși în clasa a VIII-a la începutul anului școlar 2025–2026. Au fost 162.616 elevi înscriși în clasa a VIII-a, însă doar aproximativ 148.000 au fost înscriși la Evaluarea Națională. Unde sunt ceilalți? Ce s-a întâmplat cu ei? Avem din nou de-a face cu „fenomenul Brăila”, adică situații în care elevii sunt descurajați sau chiar li se interzice să se înscrie la Evaluarea Națională pentru a nu afecta rata de promovare a școlii sau a județului?

În câte școli procentele de promovare reflectă cu adevărat realitatea din comunitățile pe care le deservesc? Poți să te lauzi cu o promovare de 100% la Evaluarea Națională în condițiile în care – caz real, la Școala Gimnazială Dor Mărunt din județul Călărași – ai 58 de elevi în clasa a VIII-a, dar doar 15 se prezintă la examen și îl promovează? Unde sunt ceilalți 43 de copii și de ce nu au participat la examen?

Astfel de întrebări și de analize ne-am dori să regăsim în rapoartele realizate de școli, inspectorate și Ministerul Educației, dar și în presa preocupată de educație.

De asemenea, societatea românească ar avea dreptul să afle de ce 67.600 de elevi, adică 36,8% dintr-o generație, nu au fost înscriși la examenul de bacalaureat în 2026. Cu alte cuvinte, dacă în anul 2013 au început școala 183.633 de copii, doar aproximativ 116.000 au ajuns să susțină examenul de bacalaureat (sursa: EduPedu). Ce s-a întâmplat pe parcurs cu ceilalți?

Totodată, societatea ar trebui să primească informații despre modul în care s-au desfășurat examenele: cum au fost organizate, ce a funcționat și ce nu în procesul de evaluare, cum au fost gestionate condițiile de caniculă din sălile de examen, ce efect au avut contestațiile și ce măsuri vor fi luate pentru ca problemele apărute în această sesiune să nu se mai repete.

Ne-am dori să vedem și o strategie pe termen lung pentru schimbarea evaluării externe, construită pe baza recomandărilor OECD. România are o problemă majoră în acest domeniu și nu o mai putem ignora.

Din păcate, așa cum nu am avut astfel de analize nici în anii precedenți, mă tem că nu le vom avea nici anul acesta. Capacitatea instituțională a Ministerului Educației și a inspectoratelor de a monitoriza, evalua și învăța din ceea ce se întâmplă în școli este, din păcate, aproape inexistentă.

La finalul acestor examene și odată cu afișarea rezultatelor, vreau să îi felicit pe toți copiii care au susținut Evaluarea Națională și examenul de bacalaureat în acest an. Pe toți, indiferent de notele obținute. Nu doar cei care au luat nota 10 merită recunoaștere.

Îi felicit și pe profesorii care i-au pregătit, precum și pe părinții care le-au fost alături. Vorbim despre generații de tineri care au trecut prin pandemie, prin schimbări succesive și adesea incoerente ale politicilor educaționale, prin greva profesorilor și prin numeroase întreruperi ale activității școlare.

Vorbim despre profesori care, de multe ori, nu au fost sprijiniți, ci lăsați să se descurce singuri într-un sistem care îi plătește insuficient, îi încarcă excesiv cu sarcini administrative și îi obligă să se adapteze permanent unor schimbări haotice, venite de sus.

Vorbim și despre părinți preocupați de viitorul educației din România și obligați, de multe ori, să compenseze din resurse proprii lipsurile cronice ale sistemului.

Copiii, profesorii și părinții merită, fiecare în parte, aprecierea noastră. Fără efortul lor, astăzi cu greu am mai putea vorbi despre existența unui sistem de educație funcțional în România.

Le doresc tuturor să se odihnească în perioada următoare și să își regăsească energia pentru un nou început în septembrie.

Vacanță frumoasă copiilor, profesorilor și părinților din România!