Gardner și TIM, din nou

Am mai scris despre asta, cred că dacă vrei să valorizezi inteligențele multiple la clasă și să faci din fiecare copil un ”star”, e nevoie de individualizarea învățării și de varietatea formelor și metodelor de predare. E nevoie să te apropii de fiecare copil și să îl ajuți să învețe cum poate el mai bine și să facă progres, pe de o parte. Iar pe de altă parte, trebuie să nu predai doar într-un singur fel, mereu cu aceleași metode, întotdeauna cu tabla, creta și caietul de notițe, ci să transmiți cunoștințele și să formezi abilitățile cât mai atractiv, folosind tot felul de modalități, mijloace și resurse. Pentru ca lecția să îi placă și copilului care e inteligent muzical și celui care se exprimă cel mai bine prin mișcare și celui care se pricepe la cuvinte și celui care e logic și matematic și celui care iubește natura și chiar și artistului și reflexivului și comunicativului. Cam despre asta e vorba în educație. Excelent acest interviu recent cu Howard Gardner, creatorul teoriei inteligențelor multiple -TIM (https://howardgardner.com/2019/07/22/children-and-multiple-intelligences-an-interview-with-les-plumes/).

Vorba de educație - despre directori

Cursurile și întâlnirile mele cu directorii de școli și cărțile și articolele de management educațional pe care le-am scris au la bază ideea că schimbarea în educație depinde de ceeea ce fac și de cum sunt cei care conduc școlile. Din experiența proprie de fostă directoare și din ce am mai văzut și citit, sunt convinsă că un director de școală are un rol esențial în schimbarea în bine a unei școli și că nu se poate face reformă cu o persoană care nu are nici competențele, nici valorile morale necesare pentru a conduce echipa școlii printr-un proces real și profund de schimbare. 

Pentru că, dacă director bun nu e nimic nu e, e mult de lucru prin zona aceasta pe la noi. De exemplu, cred că directorii au mare nevoie să știe cum se construiește o comunitate profesională autentică și puternică, în care profesorii lucrează împreună, dialoghează, îşi împărtăşesc experienţele, au aceleași credinţe şi valori, colaborează şi fac eforturi comune pentru ca FIECARE copil să progreseze 
( accesul la publicațiile din imagine este gratuit, pe blog, la acest link http://ancatirca.blogspot.com/p/blog-page.html)

Vorba de educație - întâlniri în grădină (3)

foto din arhiva personală, iulie 2019

Întâlnire în grădină, cu o fană pătimașă a Simonei Halep, nu-i scapă niciun meci 🙂. Dacă te uiți mai atent, au aceeași culoare a ochilor. Altfel, Flori Bratu e una dintre miile de profesoare (și profesori) cu har și caracter, despre care nu se vorbește și nu se scrie nicăieri, dar care muncesc cu conștiinciozitate, rigurozitate și drag de copii și fac ca totuși sistemul să nu se blocheze sub vremuri. O știu de când era în clasa a 6-a, când era pur și simplu îndrăgostită de orele mele și de limba engleză și îmi dăruia frunze presate și rebusuri făcute de ea. De ceva ani, predă și ea limba engleză la liceul teoretic din Pucioasa. #întâlniriîngrădină

Vorba de educație - întâlniri în grădină (2)

(În grădina de la Pucioasa, mai, 2019, photo credits: Alex Coman Photography)

Despre amintiri din anii de școală, despre cum e viața în UK și cum e cu ”finding your element” chiar în Londra. Cu Viorela, care a venit să îsi vadă fosta profesoară și directoare cu emoția aceea sinceră care te topește, cu semințe de flori care atrag fluturii, alese de la Sainsbury's și o cutie de Earl Grey.

Vorba de educație - exemplul Simona Halep

(photo credits WTA - Simona Halep, România, câștigătoarea de azi a turneului de tenis de la Wimbledon )

Am mai spus, dar azi trebuie să zic iar, ce lecții grozave de dirigenție s-ar putea face în școli având-o ca subiect pe Simona Halep! S-ar putea discuta cu copiii despre muncă, ambiție și curaj. Sau despre profesionalism și lucrul bine făcut. Sau despre succesul acela adevărat și trainic, care nu vine prin „pile și relații”, oportunism și compromisuri, ci prin muncă, efort constant, perseverență și ambiție. Și, nu în ultimul rând, despre bun simț, modestie și naturalețe.

Vorba de educație - un răspuns

Un răspuns scurt la tot felul de discuții referitoare la examene, evaluarea națională etc., la diverse ierarhii și topuri ale școlilor și județelor în funcție de notele de 10 primite și de procente, la controversele referitoare la note (contează sau nu) sau la examene (ne trebuie în sistem sau nu). Dacă ești părinte și constați că al tău copil a progresat și e fericit în clasa lui, stai liniștit, ești în școala potrivită.

Dacă ești profesor și fiecare elev al tău are rezultate mai bune decât acum un an, înseamnă că ți-ai făcut bine treaba. Dacă ești director și ai monitorizat cu seriozitate și tot anul evoluția elevilor și modul în care se produce învățarea la clase și ai intervenit acolo unde era nevoie de mai bine, înseamnă că ai fost un manager priceput și ai condus o școală bună. 

Știu că e greu, că nu se întâmplă mai deloc, dar se poate.

Stiluri negative de conducere - micromanagementul

photo credits - tayabb iunus

Există moduri de a conduce o instituție care sunt contraexemple de stiluri de management. Din păcate, ele sunt din ce în ce mai des întâlnite și în sistemul de învățământ, public sau privat. 

Foarte larg răspândit, din nefericire, este ceea ce în literatura de specialitate este denumit  micromanagement. Principiul de bază al unui conducător care exercită un astfel de stil de management este că șeful trebuie să controleze totul și că ceilalți nu sunt buni de nimic. Acest stil poate fi util doar în cazul unor echipe mici, neexperimentate, aflate la început de drum. În alte situații, este un un stil toxic de conducere, care îi face pe angajați să lucreze sub tensiune, să nu vină cu plăcere și drag la locul de muncă și chiar să se îmbolnăvească.

 

Un manager care practică micromanagementul se comportă ca și cum subordonații sunt complet incapabili să își facă treaba, le dă instrucțiuni detaliate și ține totul sub control. Nu deleagă, critică tot timpul, indiferent de rezultate, nimic nu îl mulțumește. Cea mai des auzită replică în instituție este „nu sunteți buni de nimic”. Face acest lucru din nevoia de a conduce și a fi superior și de a nu avea un eșec personal. Este foarte focalizat pe imaginea personală și îi place să se remarce, iar uneori chiar reușește să păcălească, deși stilul său de conducere este departe de a fi unul model.

Cu un astfel de lider, pentru care ești doar o păpușă pe sârmă, în situația în care nu părăsești locul de muncă sau managerul nu este „dat jos” prin reacții unite ale personalului, e indicat să procedezi astfel:

• nu te lupta cu el pentru putere, pentru că va folosi toate mijloacele pe care le are la dispoziție să te anihileze;

• e mai simplu dacă asculți cu atenție ce spune și, dacă nu ești de acord, vorbește cu el și asigură-te că nu poate da vina pe tine pentru nereușită (păstrează ca dovadă mesajele pe mail etc.);

• o alternativă interesantă este ca, la rândul tău, să practici cu el un micromanagement – ia acordul în detaliu în legătură cu ce faci, fă exact ce spune și raportează fiecare pas, cere-i să ia decizii pentru fiecare detaliu, astfel încât, în final, îl obosești și te lasă în pace.

Un copil, un mănunchi de posibilități

„Obișnuiesc să spun că orice copil este un mănunchi de posibilități. Iar – pentru ca mănunchiul acela să nu devină mătură ori buchet omagial pentru un stăpân vremelnic, abuziv sau întâmplător – el trebuie să fie, din capul locului, bine închegat, firele lui să rămână laolaltă oricât de tulburi ar fi vremurile, oricât de aspră ar fi istoria prin care trece, care îl zgâlțâie sau îl aruncă în șanț. Să aibă – cu alte cuvinte – conștiința propriei consistențe de mănunchi.” (Mihai Șora)

A (au) mai trecut un an

Acum, că a (au) mai trecut un an școlar, cred că se cuvine să le fim recunoscători acelor profesori din școlile noastre care, în ciuda greutăților de tot felul și făcând slalom printre politici, politică și propriile credințe și valori, au semnat zi de zi condica în școlile noastre, au intrat la ore, și-au făcut treaba cum au știut ei mai bine, s-au întâlnit cu copiii României și le-au arătat că le pasă de ei și, cel mai important, au făcut ca sistemul de învățământ să continue totuși să funcționeze.

To teachers, God bless them, they are top of the class! Vacanță plăcută!

Evaluare, dar altfel

sursa: aici

M-aș bucura ca tot mai mulți profesori să învețe acest nou limbaj al evaluării - „încearcă și altfel”, în loc de „ai greșit”, feedback, în loc de critică, „avem o provocare”, în loc de „avem o problemă”, „ai învățat asta”, în loc de „ai luat nota cutare” și tot așa.