Busola meseriei de profesor - starea de bine

Pe lângă „Busola învățării și a educației” în general (despre care am scris AICI), OECD a dat publicității luna trecută și „Busola meseriei de profesor” (OECD, 26 iunie 2025), în care starea de bine a profesorilor este un element principal. Documentul OECD întărește abordarea pe care o promovez și eu în acest domeniu și introduce și ideea de a lega starea de bine a profesorilor de evoluția AI. 

Secțiunea 6 a raportului, intitulată OECD Teaching Compass – Section 6: Teacher Well-being for Thriving Professionals, cuprinde următoarele:

🌍 Viziune generală

• starea de bine a profesorilor nu se rezumă doar la condiții structurale (salarii, program, număr de elevi), ci include și calitatea proceselor: încredere și relații bune, sprijinul colegial, autonomia pedagogică și învățarea profesională continuă;

• starea de bine a profesorilor este definită ca o stare dinamică de împlinire intelectuală, socio-emoțională și fizică.

🔑 Categorii ale stării de bine

1. Starea de bine fizică

   • condiții de muncă: salarii corecte, siguranța locului de muncă, sarcini gestionabile, stabilitatea contractelor, oportunități de progres și sprijin din partea conducerii;

   • echilibrul muncă–viață personală: reducerea sarcinilor administrative inutile, respectarea timpului liber, prevenirea epuizării;

   • sănătate și siguranță: protecție în zonele de risc, reducerea stresului fizic (statul mult în picioare, suprasolicitare vocii), măsuri de securitate.

2. Starea de bine cognitivă

   • angajament intelectual: predarea ca profesie stimulativă, libertate de explorare și inovare;

   • simț al proprietății: autonomie și autoeficacitate în decizii profesionale;

   • dezvoltare profesională: învățare continuă, colaborare, mentalitate de creștere, consolidarea expertizei.

3. Starea de bine socio-emoțională

   • valorizare și recunoaștere: sentiment de apartenență și apreciere din partea elevilor, colegilor și societății;

   • reziliență: capacitatea de a gestiona eșecuri, de a învăța din incertitudine și de a menține echilibrul emoțional;

   • empatie, încredere și colaborare: relații pozitive cu elevii, colegii și părinții, sprijin reciproc, colaborare frecventă și semnificativă.

🤖 Implicațiile IA asupra stării de bine a profesorilor

• Oportunități: IA poate reduce sarcinile repetitive (planificare, corectare, organizare de date), lăsând mai mult timp pentru predare și relația cu elevii.

• Provocări: necesitatea formării profesionale pentru utilizarea IA, posibila pierdere a sentimentului de autonomie, stres legat de etica datelor și responsabilitatea pentru decizii generate algoritmic.

• Recomandare: integrarea IA trebuie făcută cu politici clare, ghidaj etic și implicarea profesorilor în design, pentru a sprijini, și nu a înlocui expertiza pedagogică.

📌 Concluzie

• starea de bine a profesorilor este un factor-cheie pentru calitatea educației și pentru bunăstarea elevilor;

• necesită o abordare holistică (fizică, cognitivă și socio-emoțională), sprijin sistemic și adaptare la noile realități, inclusiv digitalizarea și IA.

Busola educației, și cunoștințe, și abilități

 

Văd că este distribuită o postare a unui fost decident în sistemul de învățământ, una pe care o consider periculoasă prin faptul că se promovează o idée total nepotrivită în aceste vremuri pentru educația de la noi ( când încercăm și noi să ieșim din modelul „turnării de cunoștințe în capul elevilor”), o abordare depășită de multe sisteme educaționale moderne, de mulți profesori inovatori și de multe școli reformatoare și, anume, că avem nevoie de carte, domnule, de cunoștințe, domnule, și nu de abilități pentru a ne putea descurca în lumea în care trăim, dragă, nu de gândire critică, de educație pentru mediu și alte prostii.

Eu zic că avem nevoie de ambele, și de cunoștințe, și de abilități și chiar și de atitudini, toate deodată, nu mai întâi unele, apoi altele, vă amintiți de celebrul triunghi echilateral cu acești trei termeni în vârfuri, care era prezentat pe la cursuri acum ani buni. Cercetarea din ultimii ani confirmă nevoia de noi paradigme de învățare, de alte așteptări ale noilor generații de copii, de noi cerințe pe piața muncii ( de ce or fi dorind oare angajatorii  să aibă, în primul rând, persoane care gândesc critic și sunt creative?), de alte roluri pentru școli și pentru profesori în contextul noilor tehnologii care ne-au schimbat viața.

OECD, în studiul ”Universal Basic Skills”, 2015, menționează că țările ar trebui să se îndrepte spre sisteme de educație care să transmită și să formeze următoarele: cunoștințe de bază în discipline cheie, creativitate, colaborare, gândire critică, curiozitate, curaj, rezistență la stres, deci toate, la pachet, un demers făcut cu îndemânare și profesionalism. Și tot OECD a lansat  proiectul”Future of Education and Skills 2030”,  cu scopul de a ajuta țările să își pregătească sistemele de învățământ pentru viitor (uri). În cadrul acestui proiect a fost creat modelul, cadrul conceptual din imaginea de mai sus (pe care îl găsiți și în ultima mea carte), denumit  (nu întâmplător, se dorește a fi un instrument de sprijin pentru a naviga în viitor și a avea viața pe care ne-o dorim) „Busola de învățare 2030”, o cercetare complexă, la care au participat guverne locale, experți recunoscuți, școli, profesori și elevi. Și iată ce avem aici: deprinderile de bază (core foundations): citit, scris, socotit, dar și alfabetizare digitală și utilizare a datelor, apoi competențele transformatoare - abilitatea de a crea noi valori, de a reconcilia tensiuni și de a rezolva di­leme, dar și de asumare a responsabilităților și cuprinderea într-un proces de învățare care în­seamnă anticipare, acțiune și reflecție.

Probabil că există mai multe versiuni ale unui posibil viitor pe care ni-l dorim cu toții mai bun, dar cea care are în centru starea de bine este una împărtășită de foarte multe comunități educaționale, iar eu, una, rezonez cu ea.

Despre tema zilei, evaluarea elevilor

Nu înțeleg de ce, dacă tot avem un studiu de asemenea calitate, realizat de OECD, UNICEF și MEN în 2017, nu punem în aplicare recomandările făcute privind evaluarea și examinarea în România și venim cu petarde lansate peste noapte, nefundamentate științific, în loc să facem ceea ce ar trebui, adică să creăm „un 𝒄𝒂𝒅𝒓𝒖 𝒄𝒐𝒆𝒓𝒆𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒂𝒍𝒖𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒆𝒙𝒂𝒎𝒊𝒏𝒂𝒓𝒆, în baza obiectivelor de învățare ale noului curriculum și încadrat într-o viziune de reformă pe termen lung, care ar putea contribui la creșterea echității și a calității la nivelul întregului sistem.”

Referitor la evaluarea elevilor, despre care discutăm în aceste zile grație unor anunțuri venite de la minister, raportul arată că „este dominată de examinări cu mize importante, care limitează procesul de învățare și promovează o definiție restrânsă a succesului.” 

 

 

 În România, evaluarea elevilor se caracterizează printr-un puternic accent pe testarea externă ( ceea ce dorește acum ministerul, evaluarea standardizată digitalizată, care se va suprapune peste examenul de evaluare, deci vor fi 2 testări externe !), ceea ce permite în mică măsură profesorilor să recurgă la propriul raționament profesional și să ofere feedback elevilor, aspect esențial în procesul de învățare. Nu mai bine am investi (în loc de evaluare standardizată, care este foarte scumpă, nici nu știu de unde vom avea bani pentru așa ceva, la nivel național, pentru toate disciplinele, costă enorm; follow the money, by the way, vezi firma) în elaborarea STANDARDELOR de evaluare și în FORMAREA profesorilor pe teme de evaluare formativă, furnizare de feedback individualizat, corelarea evaluării cu competențele menționate în curriculum?

Am scris despre raport când a apărut, în 2017, AICI.

Drum deschis către OECD

Mă bucur să anunț că ieri, Consiliul OECD ( dacă vorbim de educație, sunt cei cu PISA, rapoarte și analize etc.) a decis să deschidă discuțiile privind aderarea României la acest organism (https://www.oecd.org/.../Letter-to-H-E-Mr-Nicolae-Ciuca...).

 

Urmăresc de mulți ani, promovez aici, la cursuri și pe blog ( https://ancatirca.blogspot.com/search/label/OECD) ceea ce face OECD pentru educație și le admir profesionalismul și dăruirea cu care lucrează.

 

Nu va fi ușor și sper ca România să răspundă cu responsabilitate acestei deschideri și să se asigure, așa cum recomandă OECD, „că împărtășește valorile membrilor, inclusiv păstrarea libertății individuale, valorile democrației, statul de drept și protecția drepturilor omului, economiile de piață deschise, comerciale, competitive, durabile și transparente. România va trebui să promoveze o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii și să abordeze schimbările climatice, inclusiv stoparea pierderilor cauzate de defrișări.”

 

În plus, vor fi necesare modificări ale legislației, politicilor și practicilor țărilor candidate pentru a le aduce în conformitate cu standardele și cele mai bune practici OCDE, pe aspecte prioritare precum investițiile, progresul în guvernanța publică, eforturile de integritate și anticorupție, precum și protecția eficientă a mediului și acțiunile privind schimbările climatice.

 

Pe educație, nu s-a luat nicio măsură în urma recomandărilor făcute de studiile OECD privind educația din România sau de cele privind educatia în pandemie.

 

Avem încă o șansă, sper să nu o ratăm, succes!

Starea educației în școli - un an de pandemie

Am revenit azi la emisiunea GPS Cultural de la Radio România Cultural cu detalii privind raportul ”The State of School Education - one year into the Covid pandemic”, realizat în colaborare de OECD, UNESCO, UNICEF și Banca Mondială și publicat luna trecută.

Am spus că este un document de referință, complex și amplu, care ar trebui analizat de decidenți cu creionul în mână, pentru că, așa cum se spune și în raport, evaluarea lecțiilor învățate în timpul pandemiei va fi cheia tuturor țărilor pentru a consolida rezistența sistemelor lor de educație.

OECD a colectat statistici comparative privind educația pentru a urmări evoluțiile de-a lungul pandemiei, examinând 7 aspecte: pierderile în învățare, învățarea la distanță, sprijinul acordat elevilor când au fost redeschise școlile, examenele și evaluările, sprijinul acordat profesorilor, finanțarea și luarea deciziilor.

Iată câteva concluzii și aspecte de interes:

 

 

• în anul trecut, 1,5 miliarde de elevi din 188 de țări au fost departe de școli;
• țările cu cea mai scăzută performanță educațională la PISA 2018 au avut tendința de a-și închide complet școlile pentru perioade mai lungi în 2020;
• criza nu a amplificat doar inegalitățile educaționale dintre țări, dar este probabil ca ea să amplifice și diferența de performanță dintre țări;
• toate cele 30 de țări analizate au îmbunătățit rapid oportunitățile de învățare digitală atât pentru studenți, cât și pentru profesori și au încurajat noi forme de colaborare a profesorilor;
•  este nevoie să se continue eforturile de a stabili o infrastructură orientată spre viitor pentru învățarea online și la distanță și să se dezvolte capacitatea elevilor și a profesorilor de a învăța și de a preda în acest fel;
•  autonomie, capacitate de învățare independentă și automonitorizare sunt abilități de dezvoltat pentru elevi și școli;
•  sunt țări care au creat alte modalități de recunoaștere a învățării care să înlocuiască examenele;
•  criza i-a forțat pe mulți profesori să dobândească noi abilități și să pregătească materiale adecvate mediilor virtuale de învățare, adăugând și noi responsabilități, cum ar fi coordonarea sprijinului și resurselor pentru elevii lor, interacțiunea sporită cu părinții, organizarea de ore remediale sau implementarea de noi proceduri administrative, de sănătate și siguranță în școli;
•  se recomandă identificarea agenților cheie ai schimbării, susținerea lor și găsirea unor modalități mai eficiente de scalare și diseminare a inovațiilor, astfel încât numeroasele experiențe bune învățate în timpul pandemiei să nu se piardă atunci când lucrurile revin la „normal”, ci să ofere inspirație pentru dezvoltarea în continuare a educației; este vorba și despre găsirea unor modalități mai bune de a recunoaște, recompensa și celebra succesul, de a face tot ce este posibil pentru a facilita inovatorilor să își asume riscuri și să încurajeze apariția de idei noi;
•  majoritatea țărilor au reușit să mobilizeze resurse suplimentare în timpul pandemiei, de exemplu, Japonia a angajat 84 900 de persoane noi în școli, iar Republica Slovacia a crescut salariile profesorilor pentru a compensa utilizarea resurselor proprii în munca la domiciliu;
•  10 țări au ajustat continutul examenelor, 5 tari au schimbat modalitatea de desfășurare, 17 țări au amânat / replanificat, 9 țări au găsit alte modalități de evaluare, iar 8 țări au introdus validări alternative precum evaluarea portofoliului de învățare al elevilor; 
•  au fost folosite diferite strategii de sprijin pentru redeschiderea școlilor, precum schimbarea spatiilor, reducerea activităților extracurriculare, amenajarea de clase în aer liber, reintoarcere treptată pe grupe de vârstă, vaccinarea profesorilor (categorie prioritară în 19 țări);
•  a fost acordat profesorilor sprijin psihosocial și emoțional (de exemplu, grupuri de chat, forumuri de profesori online) și profesional (ateliere și webinarii de pedagogie digitală);
•  65% dintre țări au confirmat o creștere a bugetului pentru educație, restul țărilor având bugetul neschimbat, în timp ce nicio țară nu a raportat o scădere a bugetului în 2020.

Și, în final, cred că merită să reflectăm atent la estimările lui Eric Hanushek și Ludger Woessmann, menționate în raport și care spun că „elevii din clasele 1-12 afectați de închiderile de școli s-ar putea aștepta la venituri cu 3% mai mici pe parcursul întregii vieți pentru fiecare trei luni de timp de învățare efectiv pierdut.”

Nu știu de ce, dar România nu este printre cele 30 de țări cuprinse în analiză, deși sunt acolo și țări care nu sunt membre OECD. 

(raportul poate fi citit AICI)

Cum a schimbat pandemia educația

Dacă mă uit la ce (nu) fac universitățile și agențiile de cercetare, e incredibilă viteza cu care lucrează OECD pentru educație. Au ținut ritmul pe toată perioada pandemiei cu analize și sfaturi pentru decidenți, iar azi putem citi acest raport excelent despre educație în vremea pandemiei. Pe scurt, sunt de făcut următoarele și e nevoie de:

1. Pregătire.
2. Să învățăm din prima fază a pandemiei.
3. Proceduri în școli pentru a menține distanța.
4. Crearea unui sistem eficient de învățare la distanță.
5. Întărirea ecosistemului de învățare online.
6. Întărirea formării continue a profesorilor.
7. Dezvoltarea capacității școlilor pentru a face blended learning.
8. Analiza nevoilor elevilor.
9. Recuperarea materiei.
10. Reechilibrarea curriculumului.
11.Dezvolatrea unui sistem eficace de comunicare.
12. Capacitate puternică de a conduce, leadership pentru adaptare și inovație.
13. Echilibru între autonomie și sprijin acordate școlilor.
14. Inovație.
15. Resurse

Raportul poate fi descărcat aici: AICI.

Education at a Glance 2018

Una dintre cele mai bune analize a sistemelor de învățământ din lume, care se face anual și la care ne raportăm adesea când realizăm studii sau elaborăm rapoarte despre educație a fost lansată acum 15 minute și este despre echitate. Poate fi descărcată aici:
https://read.oecd-ilibrary.org/…/education-at-a-glance-2018…

Vorba de educație - desenând viitorul

În studiul „Drawing the Future” realizat de câteva organizații prestigioase și care se va lansa în zilele următoare, copii cu vârste între 7-11 ani au fost  rugați să reprezinte prin desen ce meserie vor să aibă când vor fi mari și să spună de unde au aflat de meseria respectivă. Pentru România,  a reieșit  că vor să se facă sportivi, doctori, profesori, veterinari, polițiști, artiști, dar și că vor să lucreze în armată, arhitectură sau în modă. Peste jumătate dintre copiii intervievați  au aflat de aceste meserii de la TV/radio, cam 23% dintr-o experiență personală, restul de la părinți, din cărți și reviste sau din jocuri video și de pe you tube. Materia preferată e matematica (49%), urmată de educație fizică (13%), română (12%), desen, engleză, muzică, științe și istorie. Se păstrează și diferențele de gen, băieții preferând meseriile în care se lucrează cu lucrurile (de ex. ingineri), iar fetele pe cele în care se lucrează cu oamenii (profesoare, doctorițe, asistente medicale). De reținut că, din cauza cunoașterii limitate a lumii din jurul lor, copiii care trăiesc în medii dezavantajate tind să nu își depășească orizontul și să facă în viitor ce fac și părinții lor în prezent.

Education at a Glance 2017

Caldă, s-a lansat ieri! Education at a Glance: OECD Indicators conține informații cheie despre impactul educației, resursele investite în acest domeniu, acces, participare și organizarea școlilor din cele 35 țări membre și altele partenere OECD. Plus date referitoare la înscrierea în învățământul licel, mobilitatea elevilor, nevoile de pe piața muncii și calificările obținute în sistemele de învățământ. Un rezumat al publicației în limba engleză  poate fi citit aici)