Culori și pereți vorbitori într-o școală din Cluj

Spațiul școlii „Ion Agârbiceanu” din Cluj e așa cum am spus și eu de multe ori că ar trebui să fie un loc în care copiii stau ore bune în fiecare zi - vesel, colorat, prietenos, un fel de al treilea profesor. De remarcat bunul gust,  armonia de culori, conceptul modern și creativ al designului și faptul că nu ai senzația aceea de prea mult pe care o vedem des pe pereții claselor sau pe coridoarele școlii.

A fost realizată cu fonduri europene. La mulți ani pentru mâine, Europa!
(foto credits: Tiparo)

A jazz school, de ce nu?

De Ziua Internațională a Jazzului, Herbie Hancock ne reamintește că: "We all want to live in a jazz world where we all work together, improvise together, are not afraid of taking chances and expressing ourselves."

O lume ca în jazz, de ce nu? Poate că ar fi posibil de construit, dacă a colabora, a fi creativ, a ști să te descurci în orice situație, a îndrăzni, a nu te teme să greșești, a risca, a-ți exprima liber părerile și emoțiile devin obiective de atins în fiecare școală. A jazz school, de ce nu?

Dimineață la Pucioasa - a lui Will

23 aprilie e despre marele Will, iar azi, în grădină, e exact cum spune el: „April hath put a spirit of youth in everything” (William Shakespeare, botezat pe 26.04.1564, se presupune că s-a născut pe 23 aprilie, mort pe 23.04.1616).

Ziua cărții

Astăzi e Ziua Mondială a Cărții, cea mai frumoasă invenție a omenirii și, cum zice Malala, cea mai puternică armă împotriva sărăciei și războaielor.

Nobelul pentru educație 2019

 Tocmai s-a anunțat, acum vreo jumătate de oră, câștigătorul „Global Teacher Prize”2019, un fel de premiu Nobel pentru educație, iar el este Peter Tabichi, un profesor de matematică și fizică care predă într-o școală amărâtă dintr-o comunitate foarte săracă din Kenya (cu foamete pe bune, abandon cât cuprinde, cu mers pe jos 7 km până la școală, trei sferturi din copii orfani etc.). Cum de ce a luat premiul? Nu tu goana după propria imagine, spectacol și formă fără fond? Doar atât - îi ajută pe copiii aceia sărmani să își depășească condiția, să promoveze, să ajungă la competiții naționale și internaționale, să fie conectați cu lumea, să le crească stima de sine, face pregătire cu ei în afara orelor și în weekend, merge la ei acasă să vadă ce probleme au și cu ce îi poate ajuta. Aprecierea e apoi și pe bază de rezultate concrete, nu pe vorbe - și-a adus școala pe locul 1 în clasamentul școlilor de stat, procentul de înscriere și frecvența s-au dublat, cazurile de indisciplină au scăzut simțitor, iar numărul absolvenților admiși la colegii și universități s-a dus mult de tot în sus. Și asta pentru că Peter crede că “seeing my learners grow in knowledge, skills and confidence is my greatest joy in teaching! When they become resilient, creative and productive in the society, I get a lot of satisfaction for I act as their greatest destiny enabler and key that unlocks their potential in the most exciting manner.”

Despre testele standardizate

sursa photo: pinterest

 

La nivel mondial, există o mișcare de amploare împotriva testelor standardizate și tot mai multi specialiști în educație se declară adversarii utilizării acestora în școli, a unui tip de evaluare care clasifică și face judecăți de valoare pe baza aplicării acelorași instrumente de măsurare unor copii care sunt foarte diferiți din punct de vedere al potențialului, înclinațiilor și abilităților (situație sugestiv exprimată prin expresia, devenită deja celebră, a lui Einstein ”Everybody is a genius, but if you  judge a fish by its ability to climb a tree, it will live its own life believing it is stupid ”/”Oricine este un geniu, dar dacă judeci un pește prin abilitatea sa de a se cățăra într-un copac, el va trăi toată viața crezând că este un prost.”)

Educația are mult de suferit din cauza faptului că se învață pentru note mari la teste și că profesorii sunt la rândul lor evaluați după rezultatele la teste ale copiilor cu care lucrează. Ca urmare, profesorii nu mai pot fi creativi și plini de imaginație și nu mai pot lucra diferențiat cu elevii. La rândul lor, elevii nu mai pot să învețe ce le place, să își valorifice înclinațiile și talentele pentru că trebuie să învețe mecanic pentru teste și examene.

În 2015, vestitul Noam Chomsky spunea că evaluarea/ aprecierea este ”în sine un demers complet artificial, pentru că nu este vorba de a clasifica profesorii în funcție de capacitatea lor de a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul maxim... ci ne transformă în indivizi care ne dedicăm viața pentru a ne plasa cât mai sus într-un clasament.” Și aceasta, spune Chomsky, nu este educație. Pentru că educația înseamnă valorificarea potențialului fiecărui copil. Pentru că educația înseamnă creativitate.

Sir Ken Robinson, unul dintre cei mai buni specialiști în educație ai lumii a menșionat de nenumărate ori că rolul educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste standardizate și date și statistici mai bune. Tot el scrie că este nevoie să fie create sisteme de învățământ care să nu se mai focalizeze pe output, pe teste și examene, ci pe crearea unei culturi școlare care să recunoască și să valorifice individualitatea și diversitatea, o cultură mixtă, în care au un loc la fel de important și științele, și disciplinele umaniste, și arta, și tehnologia.

Yong  Zhao, o voce recunoscută la nivel mondial pentru cercetările și studiile sale din domeniul educației, a afirmat zilele trecute că lumea este într-o situație dificilă și că trebuie luate măsuri urgente de a schimba paradigma educației, astfel încât școlile să formeze persoane capabile să învețe în secolul 21. În acest sens, el face un set de recomandări pentru decidenți, printre care renunțarea la impunerea de standarde curriculare și teste standardizate  cu un set îngust de conținuturi și la măsurarea excelenței prin compararea cu rezultate din trecut, așa cum se întâmplă în cazul testelor standardizate.

Pasi Salhberg, expertul finlandez cunoscut în toată lumea pentru conferințele și cărțile sale, spunea în 2015 că „este clar pentru mine că unul dintre principalele obstacole privind în concentrarea mai multă asupra învățării reale, acordarea unui spațiu mai mare în curriculum muzicii și artelor, construirea învățării în școli în jurul curiozității, creativității și explorării problemelor interesante, este testarea standardizată.”

Prin urmare, sfatul meu pentru profesorii români, pe care îl dau în conferințe și intervenții publice, este de a cântări cu înțelepciune ofertele de teste standardizate pe care le primesc și unii chiar le promovează și să aibă o voce și pe acestă temă pe rețelele de socializare ( ce frumos și util ar fi dacă, în loc de poze cu pisici și icoane, am citi ce cred cu adevărat profesorii noștri despre educație în general și despre schimbările care se fac de către decidenți!), astfel încât să avem un sistem racordat la nevoile prezente și viitoare ale elevilor și ale societății.

 

 

Dimineață la Pucioasa - „all together now”

Starea de bine și cu un spațiu școlar prietenos se ține

foto din arhiva personală (prin anul 2000)

 O listă la îndemână, de verificat dacă și în școala voastră spațiul e unul prietenos. Pentru că starea de bine și cu un spațiu prietenos se ține🙂:

SPAȚIUL școlar prietenos – listă de control

⌵în clase există panouri pe care sunt expuse lucrările elevilor la diferite discipline;

⌵elevii au responsabilităţi în ceea ce priveşte selectarea şi expunerea lucrărilor;

⌵afişajele sunt schimbate regulat şi reactualizate;

⌵pereţii claselor sunt pictaţi cu desene adecvate vârstei;

⌵mobilierul din clase este modular şi se rearanjează în funcţie de tipul de lecţie (de exemplu, o dispunere a mobilierului în semicerc / oval încurajează discuţiile, interacţiunea, dezvoltarea de relaţii interpersonale);

⌵există o mică bibliotecă în fiecare clasă;

⌵ clasele au elemente de cultură expresivă: simboluri specifice, imnul clasei, sloganul clasei, ceremonii specifice, regulile clasei etc.;

⌵elevii au responsabilităţi în clasă ce vizează mediul şcolar: îngrijirea florilor, aranjarea mobilierului, serviciul zilnic etc.;

⌵în clase / holuri există dulăpioare individuale pentru elevi;

⌵pe holuri sunt panouri cu informaţii despre activitatea şcolii, fotografii, anunţuri, lucrări ale elevilor, prezentări de acţiuni ale consiliului elevilor, expoziţii tematice etc.;

⌵geamurile holurilor/ claselor sunt pictate în culori şi modele vesele;

⌵pereţii cancelariei sunt folosiţi pentru panouri informative, expunerea unor materiale noi din domeniul educaţiei etc.;

⌵în cancelarie există facilităţi pentru profesori: etajere pentru bibliorafturi şi diverse materiale, spaţii individuale de corespondenţă, dulăpioare personale, flip-chart cu anunţuri, mobilier modular pentru lucru individual şi / sau în grup, televizor, video, cafetiere, frigider etc.;

⌵în pauze se ascultă muzică;

⌵ soneria care anunţă pauzele are o melodie veselă;

⌵elevii au acces în toate spaţiile şcolii;

⌵nu există intrări separate pentru elevi şi profesori;

⌵elevii şi profesorii au acces permanent la echipamentele şcolii — computere, fotocopiatoare etc.;

⌵spaţiile, echipamentele, instalaţiile nu pun în pericol siguranţa copiilor;

⌵terenurile de joacă şi bazele sportive corespund standardelor necesare şi nu pun în pericol sănătatea copiilor;

⌵în şcoală se derulează un program de educaţie pentru igienă şi sănătate în care şi copiii au responsabilităţi de organizare;

⌵există afişaje de atenţionare privind curăţenia în diferite locuri din şcoală — holuri, toalete etc.;

⌵există un sistem de recompense şi sancţiuni în ceea ce priveşte păstrarea/ amenajarea mediului şcolar;

⌵grădina şcolii este întreţinută în toate anotimpurile, inclusiv prin acţiuni ale elevilor;

⌵în curtea şcolii sunt marcaje pentru diferite jocuri;

⌵grupurile sanitare sunt curate;

⌵personalul de îngrijire este responsabilizat să întreţină spaţiile şcolii.

(A.Tîrcă, E.Rădulescu – O școală prietenoasă, Editura Humanitas, 2005)

Biblioteca de la Băleni

Doar pentru a nu pierde informația, las aici un link despre biblioteca Cantacuzinilor din Băleni - aici. Revin.