 |
sursa photo: pinterest
|
La nivel mondial, există o mișcare de amploare împotriva testelor standardizate și tot mai multi specialiști în
educație se declară adversarii utilizării acestora în școli, a
unui tip de evaluare care clasifică și face judecăți de valoare pe baza aplicării
acelorași instrumente de măsurare unor copii care sunt foarte diferiți din
punct de vedere al potențialului, înclinațiilor și abilităților (situație
sugestiv exprimată prin expresia, devenită deja celebră, a lui Einstein ”Everybody
is a genius, but if you judge a fish by its ability to climb a tree, it
will live its own life believing it is stupid ”/”Oricine este un geniu, dar
dacă judeci un pește prin abilitatea sa de a se cățăra într-un copac, el va
trăi toată viața crezând că este un prost.”)
Educația are mult de suferit din cauza faptului că se
învață pentru note mari la teste și că profesorii sunt la rândul lor
evaluați după rezultatele la teste ale copiilor cu care lucrează. Ca urmare, profesorii nu mai pot fi creativi și plini
de imaginație și nu mai pot lucra diferențiat cu elevii. La rândul lor, elevii nu mai pot să învețe ce le place, să
își valorifice înclinațiile și talentele pentru că trebuie să învețe mecanic
pentru teste și examene.
În 2015, vestitul Noam Chomsky spunea că evaluarea/ aprecierea este ”în sine un demers
complet artificial, pentru că nu este vorba de a clasifica profesorii în
funcție de capacitatea lor de a-i ajuta pe copii să-și atingă potențialul
maxim... ci ne transformă în indivizi care ne dedicăm viața pentru a ne plasa
cât mai sus într-un clasament.” Și aceasta, spune Chomsky, nu este educație.
Pentru că educația înseamnă valorificarea potențialului fiecărui copil. Pentru
că educația înseamnă creativitate.
Sir Ken Robinson, unul dintre cei mai buni
specialiști în educație ai lumii a menșionat de nenumărate ori că rolul
educației este să descopere și să dezvolte creativitatea, nu să
funcționeze ca un sistem mecanic, în goană după aplicarea de teste
standardizate și date și statistici mai bune. Tot el scrie că este nevoie să
fie create sisteme
de învățământ care să nu se mai focalizeze pe output, pe teste și examene, ci
pe crearea unei culturi școlare care să recunoască și să valorifice
individualitatea și diversitatea, o cultură mixtă, în care au un loc la fel de
important și științele, și disciplinele umaniste, și arta, și tehnologia.
Yong Zhao, o voce recunoscută la nivel mondial
pentru cercetările și studiile sale din domeniul educației, a afirmat zilele
trecute că lumea este într-o situație dificilă și că trebuie luate măsuri
urgente de a schimba paradigma educației, astfel încât școlile să formeze
persoane capabile să învețe în secolul 21. În acest sens, el face un set de recomandări
pentru decidenți, printre care renunțarea la impunerea de standarde
curriculare și teste standardizate cu un set îngust de conținuturi și la
măsurarea excelenței prin compararea cu rezultate din trecut, așa cum se
întâmplă în cazul testelor standardizate.
Pasi Salhberg, expertul
finlandez cunoscut în toată lumea pentru conferințele și cărțile sale, spunea
în 2015 că „este clar pentru mine că unul dintre principalele obstacole privind
în concentrarea mai multă asupra învățării reale, acordarea unui spațiu mai
mare în curriculum muzicii și artelor, construirea învățării în școli în jurul
curiozității, creativității și explorării problemelor interesante, este
testarea standardizată.”
Prin
urmare, sfatul meu pentru profesorii români, pe care îl dau în conferințe și
intervenții publice, este de a cântări cu înțelepciune ofertele de teste standardizate
pe care le primesc și unii chiar le promovează și să aibă o voce și pe acestă
temă pe rețelele de socializare ( ce frumos și util ar fi dacă, în loc de poze
cu pisici și icoane, am citi ce cred cu adevărat profesorii noștri despre
educație în general și despre schimbările care se fac de către decidenți!), astfel
încât să avem un sistem racordat la nevoile prezente și viitoare ale elevilor
și ale societății.