Mă îngrozește, pur și simplu, ceea ce citesc în ultimele zile. Dragii mei, niciun copil nu este „loază”. FIECARE copil este bun la ceva, iar rostul școlii și al părinților este ca, lucrând împreună, să descopere la ce este bun, să îl dezvolte în această direcție și să îl aprecieze pentru asta. E mica perlă din scoica ființei fiecăruia, care așteaptă să fie descoperită și șlefuită. Copiii nu sunt împărțiți în deștepți și proști, pentru că, v-am mai spus, există mai multe feluri de a fi deștept, pentru că de la Howard Gardner încoace știm că există mai multe tipuri de inteligență, nu doar cea bazată pe IQ. Într-o clasă avem copii foarte diferiți ca persoane, ca abilități, ca background socio-economic și cultural, dar fiecare este unic și, cum le spuneam învățătoarelor cu care lucram odată la școală, este soarele unor părinți. Rostul clasei și al școlii este să îl vadă pe copil și să îl valorizeze pe fiecare cu și prin unicitatea sa, să asigure și să măsoare progresul fiecărui copil în raport cu el însuși și să îi dea feedback regulat, să îi spună unde se află, ce e bine și ce nu e, să îl sprijine să își dezvolte competențele din curricula și să urce treaptă cu treaptă, pe îndelete, pe scara învățării. Cu atenție și grijă pentru fiecare, nu cu teste standardizate croite la fel pentru copii atât de diferiți, ci cu metode de evaluare prietenoasă, care să măsoare nu ce nu știe elevul, ci ce știe acesta și cât a progresat față de unde era într-un moment anterior. Rostul școlii este să descopere talentul din fiecare, să îl dezvolte și să îl evidențieze și să îl arate și să îl premieze.
Ca și mulți alți profesori, am făcut și eu asta când eram profesoară și directoare, am văzut strălucire acolo unde alții vedeau doar gunoi și am astăzi foști elevi care au terminat școala într-o stare de bine și sunt adulți fericiți și împliniți, actori pe scene mari care, în școală, erau corijenți la matematică. Am fost acolo pentru ei și a contat. Așa după cum am spus de mai multe ori, eu cred că în educație avem nevoie de ECHILIBRU, între metode de lucru tradiționale și moderne, între competiție și colaborare, între rigoare și creativitate, între reguli și libertate asumate. Din păcate, noi avem un sistem educațional centrat excesiv pe competiție, din care se pare că nu mai vrem să ieșim sau nu avem capacitatea să o facem, deși avem recomandări multe în acest sens, de la alții mai buni decât noi, vezi, de exemplu, OECD. Noi nu avem politici educaționale care să promoveze schimbarea de paradigmă de la școala ca o fabrică, despre care am mai scris, vezi aici - https://ancatirca.blogspot.com/.../schimbarea-de... (cu produse uniforme, cu rebuturile eliminate, cu muncitorii - elevii care au control redus), la școala ca o familie (cu așteptări pentru fiecare, căldură, grijă, sprijin, încredere pentru copii). Noi nu avem politici educaționale care să promoveze starea de bine în școli, atât de necesară, arată studiile, dacă dorim o schimbare majoră și pe termen lung a educației. Pentru că, dacă un copil termină școala într-o stare de bine, s-a constatat, în urma unor analize serioase ( OECD, 2013), că acest lucru va avea un impact mai mare asupra vieții lui de adult decât îl au notele și examenele. Nu am văzut încă în România clasamente de școli bune, în care să intre și acele școli în care fiecare copil a făcut progres de la 4 la 5 sau de la 5 la 6 sau de la a nu ști să comunice, la a vorbi în fața clasei și a pune întrebări. Nu am văzut în România niciun inspectorat sau oficial ministerial care să premieze profesorii și copiii care au făcut marele salt și progresul pe care le-am menționat mai sus.
Exact aici văd importanța care s-a dat acestui subiect în ultimele zile, poate ne împinge un pic să ieșim din încremenirea în competiție, aș fi prima care m-aș bucura. Altfel, cred că am avea nevoie de reacții și de vehemența și energia pe care le-am văzut în legătură cu acest subiect pentru probleme mult mai grave care ni se întâmplă în educație, ale căror urmări chiar vor avea efecte negative și pe termen lung asupra copiilor noștri –introducerea testelor standardizate, lipsa unei analize privind pierderile de învățare din ultimii 2 ani și a unor măsuri de recuperare a acestora, necuplarea programelor de formare a profesorilor cu tendințele moderne și inovatoare din educație, impunerea unor schimbări care nu au în spate studii și analize care să le susțină, scrierea unei noi legi a educației sub influența unui grup de interese, direcționarea hei-rupistă a întregului sistem pentru a implementa un document, „România educată”, în legătură cu care specialiștii adevărați au mari rezerve. Ținem aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu