Nu mai pot cu gândirea critică!

Nu mai pot cu gândirea critică! În ultima perioadă, unde te întorci, dai despre cineva vorbind despre gândirea critică în educație și asta n-ar fi nimic, dar vorbesc și scriu unii fără nicio experiență în domeniu, care ne spun cât de necesară este dezvoltarea gândirii critice a copiilor, fără a veni cu propuneri despre cum să facem concret acest lucru în școli și universități, ce pași sunt necesari, de unde pornim, ce ne trebuie. Nu o să progresăm deloc în educație cu „să facem”, „vom face”, ci cu soluții și acțiuni concrete, pe baza a ceea ce avem deja. Iar în ceea ce privește gândirea critică în școli, chiar avem resurse, avem curricula de cursuri deja dezvoltate, există formatori acreditați și profesori formați pe acest subiect. De asemenea, există cărți, articole și suporturi de curs în care sunt prezentate exemple de metode didactice ce dezvoltă gândirea critică a copiilor și tinerilor. Ce nu există este dorința de a face ceva concret pentru copii cu aceste resurse.

Acum mulți ani, pe baza unui program american de formare a profesorilor derulat și în România, am creat un 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘴̦𝘤𝘰𝘢𝘭𝘢̆ 𝘤𝘦 𝘢 𝘶𝘳𝘮𝘢̆𝘳𝘪𝘵 𝘥𝘦𝘻𝘷𝘰𝘭𝘵𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘨𝘢̂𝘯𝘥𝘪𝘳𝘪𝘪 𝘤𝘳𝘪𝘵𝘪𝘤𝘦 𝘢 𝘤𝘰𝘱𝘪𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘵𝘪𝘮𝘱 𝘥𝘦 8 𝘢𝘯𝘪, 𝘭𝘢 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘪𝘴𝘤𝘪𝘱𝘭𝘪𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘴̦𝘪 𝘪̂𝘯 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘤𝘵𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘭𝘦 𝘦𝘹𝘵𝘳𝘢𝘴̦𝘤𝘰𝘭𝘢𝘳𝘦. În această școală toți profesorii au fost formați să aplice la clasă metode specifice de dezvoltare a gândirii critice, cele mai multe ore de curs se derulau interactiv, cu accent pe interogație, argumentare și exprimarea propriilor opinii, în proiectul de dezvoltare instituțională a școlii am introdus o țintă strategică referitoare la dezvoltarea gândirii critice, iar misiunea școlii făcea referire și la gândirea critică. Nu vă pot spune ce absolvenți a avut această școală, ce oameni valoroși sunt ei astăzi! Mai multe în linkul din primul comentariu.