Și-și

În educație, nu este vorba despre „ori–ori”, ci despre „și–și”.

Și un climat școlar prietenos, și învățare temeinică. Și stare de bine, și rezultate bune. Și respect pentru elevi, și respectarea regulilor. Și libertate, și responsabilitate. Și încurajare, și exigență. Și bucuria de a veni la școală, și efortul de a învăța.

O școală prietenoasă nu este o școală în care fiecare face ce vrea, în care nu există reguli sau în care elevilor nu li se cere să depună efort. După cum o școală exigentă nu trebuie să fie una rigidă, dominată de frică, presiune și sancțiuni.

Copiii au nevoie de profesori calzi, empatici, care îi ascultă, îi înțeleg și îi încurajează. Dar au nevoie și de profesori care au așteptări înalte, care le cer să gândească, să citească, să exerseze, să persevereze și să-și asume responsabilitatea pentru propria învățare.

Au nevoie de reguli clare, cunoscute și aplicate consecvent, dar și de posibilitatea de a participa la stabilirea lor. Au nevoie să se simtă în siguranță, dar și să fie provocați intelectual, să iasă din zona de confort, să descopere că pot face lucruri pe care inițial le considerau dificile.

Starea de bine nu înseamnă absența efortului, după cum învățarea temeinică nu presupune absența bucuriei.

Dimpotrivă, satisfacția de a înțelege, de a progresa, de a reuși prin propriile puteri este ea însăși o sursă importantă de stare de bine.

Nu trebuie să alegem între o școală în care copiilor le este bine și o școală în care copiii învață bine. Trebuie să construim școli în care se întâmplă amândouă.

Aceasta este, cred, una dintre cele mai importante provocări ale educației de astăzi: să renunțăm la falsele opoziții și să înțelegem că o educație de calitate are nevoie, în egală măsură, de relații umane bune, reguli, responsabilitate, efort și învățare temeinică.