Și stare de bine la școală, și învățare cu efort

 

Văd că în ultimele zile se reia mitul conform căruia a aduce starea de bine într-o școală înseamnă că ne simțim mereu bine, râdem și suntem fericiți. NU e așa, tot procesul e unul amplu, dificil și de durată, care poate deveni chiar un obiectiv strategic de atins în 4 ani.

Am lucrat cu mii de profesori și cu sute de școli pe acest subiect, iar modelul meu de a aduce starea de bine într-o școală are la bază reguli clare, disciplină, organizare, rigoare, efort, muncă, învățare temeinică și cu obiective atinse pentru fiecare copil. Toate acestea însă într-un mediu prietenos, bazat pe comunicare, sprijin reciproc, încredere și relații pozitive.

Relația dintre starea de bine la școală și învățare este una foarte clară și demonstrată de multe studii, care au arătat că școlile care pun accent pe starea de bine a elevilor și a profesorilor ajung să aibă și rezultate academice mai bune. Starea de bine și rezultatele școlare nu sunt două obiective între care trebuie să alegem. Dimpotrivă, se pot susține reciproc. Prin urmare, nu trebuie să avem ori stare de bine, ori învățare. Una nu o exclude pe cealaltă. Le aducem în școală pe AMÂNDOUĂ, în echilibru. Am scris despre asta aici, în 2023: (https://republica.ro/fericirea-de-a-merge-la-scoala-ne-o...). Acesta este, cred eu, unul dintre secretele unei pedagogii de succes, pe care am practicat-o și eu, ca profesoară și directoare de școală: 𝐞𝐱𝐢𝐠𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐭𝐞𝐚𝐦𝐚̆, 𝐫𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐫𝐢𝐠𝐢𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐩𝐞𝐫𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚𝐜𝐫𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞. Este și ceea ce încearcă să facă sistemele educaționale performante: să construiască școli în care copiii învață bine și se simt bine și au și rezultate bune la PISA. Nu știu ce promovează unii și alții (s-au înmulți „experții” și în acest domeniu) dar, în modelul conceptual creat de mine, starea de bine în școală NU înseamnă absența exigenței, a disciplinei sau a efortului.

Pregătesc un webinar exact despre acest echilibru: „Și stare de bine la școală, și învățare temeinică”. E despre cum să ajungem aici, ce intervenții sunt necesare la nivelul școlii și al clasei. Cred că există interes, nu-i așa? Ce ziceți

De Ziua Profesorului

Astăzi este Ziua Profesorului, iar tema din acest an – „Alături de profesori: 60 de ani de protejare a profesiei, de consolidare a statutului acesteia și de modelare a viitorului nostru” – ne invită să ne uităm cu mai multă atenție la ceea ce se întâmplă cu profesia didactică.

Eu cred că în România statutul profesorului trebuie reclădit. Și asta nu se face cu proclamații și discursuri festive despre „dascăli” și despre „vocație”, așa cum ne-au obișnuit politicienii noștri. Respectul pentru profesori se construiește. Prin salarii care fac profesia atractivă. Printr-o selecție serioasă la intrarea în sistem. Prin formare inițială de calitate și mentorat pentru debutanți. Prin dezvoltare profesională relevantă și de calitate. Prin mai puțină birocrație și presiune pusă pe școli. Prin autonomie profesională. Prin încredere. Un statut al profesorului consolidat înseamnă și standarde profesionale ridicate, responsabilitate și competență demonstrată, pentru că o profesie respectată este o profesie exigentă cu ea însăși.

În ultimii ani, le-am cerut profesorilor tot mai multe: să recupereze decalaje, să prevină abandonul și bullyingul, să răspundă unor nevoi tot mai diverse ale copiilor, să folosească tehnologia, să gestioneze relația cu părinții, să se formeze continuu și să răspundă pentru rezultatele elevilor. I-am împovărat cu o birocrație excesivă și le-am răpit din timpul destinat lucrului cu elevii. Dar ne-am întrebat câtă autonomie le-am dat? Câtă încredere? Cât sprijin real? Cât timp pentru a-și face bine meseria?

E un adevăr de necontestat că nu putem avea o școală puternică având o profesie didactică slăbită. Și nu putem continua să îi tratăm pe profesori ca pe niște simpli executanți ai unor decizii luate de alții. Profesorii trebuie să aibă voce în schimbările care privesc școala, pentru că ei sunt cei care le transformă, în fiecare zi, în realitate la clasă. Așa cum am mai spus și altădată, putem schimba legi, programe, examene, manuale și metodologii. Putem scrie strategii peste strategii. Dar fără profesori buni, respectați, competenți și încrezători în profesia lor, reforma va rămâne, din nou, pe hârtie. Dacă vrem să reclădim școala românească, trebuie să reclădim statutul profesorului.

La mulți ani tuturor profesorilor care, în ciuda tuturor dificultăților, continuă să creadă că educația poate schimba vieți!