„Așa cum se vede și în fotografia de mai sus, gândirea
critică este o abilitate aflată printre primele poziții în toate analizele
referitoare la scopul educației în prezent și viitor. Personal, regret faptul
că dezvoltarea gândirii critice nu a fost infuzată în sistemul nostru de
învățământ, mai ales că am avut un program american, derulat la nivel național
în anii 2000. Menționez că fac parte din micul grup care a adus în România, în
1998, un program de formare a profesorilor care s-a dovedit, de-a lungul
anilor, unul de mare succes – „Lectura și scrierea pentru dezvoltarea gândirii
critice”.
A gândi critic înseamnă, înainte de toate, a-ți acorda timp
pentru a înțelege și a cântări o idee. Nu este vorba despre o reacție automată,
ci despre un proces prin care te raportezi conștient la o informație sau la o
situație. Înseamnă să cauți surse variate, să privești lucrurile din unghiuri
diferite, să stabilești legături cu ceea ce cunoști deja și să îți imaginezi ce
efecte ar putea avea o anumită decizie. Gândirea critică este, în fond,
capacitatea de a înțelege în profunzime ceea ce citești sau înveți și de a
folosi aceste cunoștințe în contexte noi, de viață reală.
Într-o lume tot mai complexă, unde volumul și diversitatea
informațiilor cresc constant, această abilitate devine vitală. Cu toate
acestea, nu mulți reușesc să o practice cu adevărat: să filtreze concepte, să
facă legături între idei și să integreze creativ resursele disponibile.
Dezvoltarea gândirii critice nu este un act spontan, ci un
proces de lungă durată, iar școala are aici un rol decisiv. Ea nu se formează
printr-o singură disciplină, ci necesită un efort colectiv la nivelul întregii
instituții (a whole-school approach). O astfel de abordare presupune folosirea
constantă a metodelor didactice care o stimulează, formarea continuă a
profesorilor, includerea obiectivelor de dezvoltare a gândirii critice în
planul de dezvoltare al școlii și extinderea acestor practici și în
activitățile extrașcolare.
Un astfel de model a fost aplicat cu succes într-o școală
din România între anii 1997 și 2005, pe vremea când eram directoarea acelei
școli, iar rezultatele au fost clare și măsurabile. Astăzi există deja o
infrastructură solidă care să sprijine includerea dezvoltării gândirii critice
în sistemul de învățământ: programe, formatori acreditați, profesori instruiți,
dar și numeroase resurse – cărți, articole și materiale cu exemple de metode didactice
eficiente. Printre acestea se numără dezbaterea, discuția exploratorie, lectura
ghidată, turul galeriei, tehnica mozaicului, hărțile conceptuale, diagrama Venn
sau metoda SINELG, unele fiind incluse chiar și în curriculumul primar.
Din păcate, deși resursele există, readucerea acestui tip de
program în sistemul educațional nu a fost încă realizată. Recomandările
formulate de-a lungul anilor nu și-au găsit ecoul așteptat. Totuși,
experiențele anterioare arată limpede că gândirea critică poate fi cultivată și
că rezultatele merită pe deplin efortul.” ( fragment din „Cum să ne transformăm școala”, Anca Tîrcă, Editura Cartex, 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu