Aș vrea să subliniez faptul că starea de bine a profesorului nu se creează ușor, e un proces mai îndelungat, care în niciun caz nu durează o lună sau un an, ci mult mai mult, așa cum le spun directorilor și profesorilor cu care lucrez. Ea nu se aduce în școală printr-o fotografie sau cu câteva ateliere de care am agățat și #stareadebine, e un efort care merge în adâncime, până la modul în care este organizată școala și asumată misiunea acesteia.
OECD, că tot vorbim despre ea în aceste zile, a realizat studii minuțioase cu privire la well-being și corelația dintre nivelul acesteia în școli și rezultatele școlare ale elevilor. Iată modelul propus de ei, pe care îl prezint în cursurile mele despre starea de bine a profesorului (e și în ghid), la care ar trebui să fim atenți și la care ar trebui să lucrăm #înfiecarezi și care menționează că starea de bine a profesorului înseamnă:
1. Stare de bine fizică și mintală (sănătate fizică și mintală).
2. Stare de bine cognitivă (cunoștințe și deprinderi necesare practicării meseriei).
3. Stare de bine subiectivă/personală (echilibru afectiv și emoțional).
4. Stare de bine socială (calitatea relațiilor).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu