marți, 20 mai 2025

QX (2)

 

Domnul ministru David este bine intenționat și își dorește să reformeze educația, nu se grăbește, pe bună dreptate, analizează, discută, întoarce lucrurile pe toate fețele și sper să ia decizii bune în final. E bine, dar…

Mă așteptam, totuși, ca raportul de diagnoză pe care l-a prezentat ieri și pe care l-a anunțat acum cinci luni, pe lângă bine identificatele nevoi privind reforma curriculară, reducerea abandonului școlar etc., să conțină și următoarele puncte slabe ale sistemului de învățământ preuniversitar:
- lipsa educației pentru democrație în școli;
- lipsa accentului pus (pe lângă competențele cheie) pe dezvoltarea competențelor necesare în sec. XXI –gândire critică, creativitate, rezolvare de probleme etc.;
- lipsa educației media în școli;
- lipsa educației pentru mediu în școli;
- lipsa dezvoltării gândirii critice a elevilor în școli;
- lipsa formării directorilor de școli pe teme de leadership modern;
- nevoia de autonomie a școlilor;
- lipsa sprijinului pentru copii din zone defavorizate: prânz gratuit la școală, manuale, transport și activități extracurriculare oferite fără nicio contribuție financiară din partea părinților;
-nereglementarea strictă a modului în care se dau atât de multe teme pentru acasă;
- birocrația și supraîncărcarea profesorilor cu sarcini administrative;
-lipsa de politici educaționale referitoare la starea de bine în școală;
-absorbția deficitară a fondurilor europene.
etc.
Mă așteptam ca, înainte de a face diagnoza, documentul să conțină niște repere spre care ne propunem să tindem ca sistem de învățământ, viziunea, pe scurt, a ceea ce considerăm un sistem de educație bun și performant, iar diagnoza să o realizăm prin raportare la această viziune.

Raportul poate fi citit AICI

luni, 19 mai 2025

EN în QX

Citesc Raportul de diagnostic QX (mi-a plăcut titlul, Q de la questions și X însemnând necunoscutele viitorului!) prezentat astăzi de dl. ministru David, secțiunea referitoare la învățământ preuniversitar și dau peste mențiunea referitoare la evaluarea națională din clasa a VIII-a. Este scris în raport că aceasta „trebuie să includă, pe lângă testările la matematică și limba română și testarea celorlalte competențe de bază/cheie (de discutat varianta 5 competențe de bază vs. 8 competențe cheie)”.

M-aș fi așteptat ca, în loc să complicăm și mai mult acest examen dat la (frageda) vârsta de14 ani, să avem în vedere, pe termen mediu, desființarea lui, așa cum propune OECD: „pe viitor, România ar trebui să revizuiască parcursurile școlare și certificarea de la nivelul învățământului secundar, luând în considerare inclusiv 𝗽𝗼𝘀𝗶𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗲𝗹𝗶𝗺𝗶𝗻𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝗲𝘃𝗮𝗹𝘂𝗮̆𝗿𝗶𝗶 𝗻𝗮𝘁̧𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗹𝗮𝘀𝗮 𝗮 𝗩𝗜𝗜𝗜-𝗮.” (OECD, Studiu privind evaluarea și examinarea în domeniul educației – România, 2017).
De asemenea, constat că nu se renunță la ideea, foarte contestată, de altfel, ca liceele să dea probe proprii de admitere: „fiecare liceu poate decide procentul de locuri care vor fi organizate prin examen de specialitate (nu mai mult decât 50%), organizat în condițiile legii după evaluarea națională.”
Iar bacalaureatul rămâne cel propus prin legea Deca.


Mândră de elevii mei!

 


Citesc o postare făcută ieri de o fostă elevă și mă gândesc că rezultatele muncii unui profesor nu se văd imediat, pot trece ani până să constați că nu ai muncit degeaba. Atât cât s-a putut, într-un sistem care niciodată nu ne-a sprijinit, am făcut și noi, cei mai mulți dintre profesori, ceva bun pe lumea asta. În ultimele săptămâni de coșmar am fost mândră de mulți foști elevi, de cum au gândit și votat pentru binele familiilor lor și al țării.

Iată postarea de care vorbeam, mulțumesc, Andreea, pentru că ți-ai adus aminte!
„Când am pășit spre secția de votare, mi-am adus aminte de copilărie și cât de norocoasă am fost.
În anii ’90, chiar din școala primară și generală, am avut parte de profesori care nu ne-au cerut doar să memorăm. Ne-au învățat să gândim. Să ne punem întrebări. Să ne pese de ceilalți. Să construim, nu să distrugem. Să respectăm „diferitul” din fiecare dintre noi. Ne-au deschis ochii și mințile, ne-au vorbit despre drepturi, despre responsabilitate, despre adevăr și manipulare. Ne-au pus bazele educației civice și ale gândirii critice.
De la ei am învățat că democrația nu vine de la sine. Că adevărul trebuie căutat. Că viitorul nu se construiește singur.”
Ce scrie Andreea e un mic ghid pentru ce ar trebui să facem în educație și în prezent, multă educație pentru democrație, multă gândire critică, multe întrebări, multă dezbatere, multă relaționare.
De ieri, cu un exemplu la îndemână, le putem spune copiilor și că, dacă înveți bine, poți ajunge președinte.

sâmbătă, 17 mai 2025

Cum poate fi distrusă democrația în 4 pași

Mă întreb în aceste zile cum este posibil să trăim aceste vremuri de cumpănă, cum e posibil să existe atât de mulți oameni buni și inteligenți ce sunt „vrăjiți” de vorbele unor falși guru și par hipnotizați de ce li se spune?


Până când o să apară (dacă vor apărea) niște studii sociologice care să explice într-un fel situația actuală, las aici rezumatul unui video cu un interviu din 1984 al fostului agent KGB, Yuri Bezmenov, care te pune pe gânduri, pentru că ce spunea Bezmenov în 1984 se întâmplă azi.

Iată un rezumat făcut de bigthink.com:

Bezmenov spune că există un plan pe termen lung pus în joc de Rusia pentru a învinge America prin război psihologic și „demoralizare”. Este un plan pe termen lung, care durează decenii pentru a fi realizat, dar se pare că deja dă roade.

Bezmenov a subliniat că activitatea KGB-ului nu implică în principal spionaj, ci 85% din ea este „un proces lent pe care îl numim fie subversie ideologică, fie război psihologic”.

Bezmenov a descris acest proces drept „o mare spălare a creierului”, care are patru etape de bază.

Prima etapă se numește „demoralizare”și durează între 15 și 20 de ani. Potrivit fostului agent KGB, acesta este numărul minim de ani necesari pentru a reeduca o generație de tineri. Ei sunt programați să gândească și să reacționeze la anumiți stimuli într-un anumit model, după modelul lui Pavlov. Nu îi poți face să se răzgândească, chiar dacă îi expui la informații autentice și demonstrezi că albul este alb și negrul este negru. Nu poți schimba percepția de bază și logica comportamentului.

„O persoană care a fost demoralizată nu este în măsură să evalueze informații adevărate. Faptele nu-i spun nimic. Chiar dacă îi dai informații cu dovezi autentice, cu acte, cu poze, chiar dacă îl duc cu forța în Uniunea Sovietică și îi arăt un lagăr de concentrare, el va refuza să creadă, până când va primi o lovitură mortală. Abia când o cizmă militară îi strivește capul va înțelege. Dar nu înainte de asta. Aceasta este tragedia situației de demoralizare.”



Odată terminată demoralizarea, a doua etapă a spălării ideologice a creierului este „destabilizarea”. În această perioadă, care durează doi până la cinci ani, ceea ce contează este țintirea elementelor structurale esențiale ale unei națiuni: economia, relațiile externe și sistemele de apărare. Practic, Rusia va căuta să destabilizaze fiecare dintre acele domenii din Statele Unite, slăbind-o considerabil.




A treia etapă este „criză”. Ar dura doar până la șase săptămâni pentru a trimite o țară în criză, a explicat Bezmenov. Criza ar aduce „o schimbare violentă a puterii, structurii și economiei” și va fi urmată de ultima etapă, „normalizare”. Atunci țara ta este practic preluată, trăind sub o nouă ideologie și realitate. Adio democrație, începe întunericul.




Educația pentru democrație este mai necesară ca oricând, ar trebui să avem o oră pe săptămână în orar.

vineri, 9 mai 2025

Mesaj pentru profesori


 

Aseară a avut loc dezbaterea dintre candidații la președinție Nicusor Dan și George Simion. Undeva, spre final, Nicușor a transmis profesorilor următorul mesaj:

„Mă voi lupta pentru salariile profesorilor, mă voi lupta să fie respectați în societate, mă voi lupta să aibă pregătirea profesională continuă de care au nevoie. Au tot respectul meu!”

Mulțumim!

luni, 21 aprilie 2025

Papa Francisc despre educație


 

Lumea educației e tristă și ea, pentru că Papa Francisc a vegheat-o în permanență și i s-a adresat în numeroase rânduri, cu blândețea și înțelepciunea bine cunoscute:

"Într-o societate care se luptă să găsească puncte de referință, tinerii au nevoie de un astfel de punct pozitiv în școala lor. Școala poate fi un punct de referință doar dacă are profesori capabili să dea sens învățăturii, studiului și culturii, fără a reduce totul la o simplă transmitere de cunoștințe. Profesorii trebuie să urmărească construirea unei relații educaționale cu fiecare elev, care trebuie să se simtă bine primit și iubit pentru ceea ce este, cu toate limitele sale.”
„Nu e de ajuns să umpli mintea cuiva cu idei, acest lucru nu înseamnă educație. A educa înseamnă a transmite viața.”
„Meseria de profesor este una frumoasă, îți dă posibilitatea să vezi creșterea de fiecare zi a celor ce ți-au fost lăsați în grijă. E o mare responsabilitate.”
„Să fii profesor înseamnă să ai o misiune în viață.”
(photo credits: Leaven Newspaper)

luni, 7 aprilie 2025

Evaluarea profesorilor e pentru progres, nu pentru salarizare diferențiată

 



Mă uit la discuțiile care au loc zilele acestea în spațiul public și cred că e nevoie de lămuriri, profesorii nu sunt împotriva evaluării capacității lor profesionale (evaluare care are loc, de fapt, la finalul anului școlar sau prin inspecții curente, așa că nu e adevărat ce mai spun unii, că profesorii nu sunt evaluați), ci se împotrivesc, pe bună dreptate (și sunt susținuți în acest demers de diverși experți credibili), evaluării care să stea la baza unor salarii diferențiate, considerată a fi o provocare extrem de dificilă la nivel international.

În al doilea rând, evaluarea anuală a profesorilor unei școli nu se face pe platforme și de către persoane din afara organizației școlare, așa cum propune un prim ministru care nu are habar de ce se întâmplă în educație. Evaluarea profesorilor este o responsabilitate a managementului școlii în care lucrează profesorii. Dacă avem conduceri de școli eficace și directori buni, avem și evaluări ale profesorilor bune, unele care să contribuie la progresul lor profesional. Așa cum am mai spus de nenumărate ori, ar fi trebuit să se investească masiv în formarea directorilor, care au dat concurs și au fost apoi lăsați singuri, fără îndrumare și coaching, fără ghidare și feedback pe o perioadă mai lungă, cum se întâmplă în alte țări. Pentru că nu s-au realizat formări valoroase ale directorilor de școli, nici evaluarea profesorilor nu a ieșit din tiparele obișnuite, sugerate de ministerul încremenit și el în propriul proiect.

Ce înseamnă o EVALUARE EFICACE a profesorilor? Nu înseamnă completarea mecanică a unei fișe tip de evaluare, una depășită și nefuncțională, ci înseamnă un proces derulat la nivelul școlii, cu timp și proceduri pentru observații, feedback, discuții individuale și furnizarea de sprijin pentru îmbunătățirea activității la clasă, care este principalul scop al evaluării profesorilor. Ca urmare a acestui proces, profesorii sunt cuprinși în programe de formare profesională, adecvate nevoilor identificate. Managementul școlii trebuie să se bazeze în procesul de evaluare a personalului pe ideea că nu dorim să pedepsim și să sancționăm profesorii, ci ne propunem să identificăm problemele existente, să le analizăm și să îndreptăm lucrurile care nu merg.

În cursul meu de leadership educațional, la subiectul legat de evaluarea personalului, dau și soluții pentru directorii care doresc să experimenteze, le prezint un MODEL DE EVALUARE A PROFESORILOR pe care l-am creat și utilizat ani de zile într-o școală de stat și într-una privată.

Acest model constă în următoarele (l-am prezentat și AICI)

1.     Autoevaluare - o evaluare eficace trebuie să pornească de la un demers 𝐫𝐞𝐟𝐥𝐞𝐱𝐢𝐯 asupra activității desfășurate, pe care profesorii și personalul administrativ îl pot realiza prin completarea unui set de fișe de autoevaluare specific școlii, unele simple și ușor de completat, care se referă la activitatea didactică, explicit-educativă, extrașcolară, responsabilitățile avute la nivelul organizației, proiectele în comunitate etc. Iată 2 modele de fișe pe care le-am utilizat în anii 1995-2005:




2.     Feedback de la middle management și inspectorat - procesul evaluativ trebuie să includă și intervenția și aprecierea reprezentanților managementului de mijloc, pe domenii (responsabili de comisii și departamente), precum și evaluarea realizată în cadrul unor inspecții curente.

3.     Feedback de la elevi – se colectează din fișele de feedback al elevilor care au devenit obligatorii prin metodologie MEN.

4.     Întâlnirea individuală de evaluare anuală cu dircetorul școlii – la finalul procesului de evaluare, are loc o 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̂𝐥𝐧𝐢𝐫𝐞 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐯𝐢𝐝𝐮𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐚𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐮 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐢𝐢, acordarea calificativului, prezentarea raportului de evaluare și fixarea obiectivelor pentru anul școlar următor.

Întâlnirea individuală de evaluare are loc o dată pe semestru sau pe an școlar între director şi fiecare membru al personalului. E o discuție prietenoasă, față în față, în cadrul căreia:

- se analizează activitatea persoanei evaluate, evidențiindu-se punctele tari şi punctele slabe, pe baza activității de monitorizare realizate de director de-a lungul anului școlar și a fișelor de autoevaluare completate de profesor;

- se identifică nevoile de formare şi se explorează modalităţi de dezvoltare profesională;

- pot fi conştientizate diferenţele între percepţia de sine şi cea a celorlalți;

- se pun în discuție cooperarea între membrii personalului şi stilurile de comportament;

- se stabilește un acord privind pașii concreţi de făcut (3-4) pentru a îmbunătăți activitatea din anul şcolar viitor;

- directorul primește la rândul lui feedback privind stilul său de conducere.

De reținut faptul că întâlnirile de acest gen au loc într-un climat de respect şi încredere reciproce, în care primează regulile feedback-ului și ale unei comunicări eficace.

Pentru a realiza o evaluare bună și corectă, școala ar trebui să elaboreze o politică specific privind evaluarea personalului, una care să fie cunoscută de toți profesorii școlii încă de la începutul anului școlar sau al angajării în școala respective. Nu ar strica ca ministerul să furnizeze un model de astfel de politică. Acest text trebuie corelat cu standardele pentru profesori și fișa postului, care să includă obiectivele SMART de atins de către profesori în anul școlar pentru care se realizează evaluarea. Textul de politică a școlii privind evaluarea profesorilor include metodologia de evaluare, criteriile corelate cu standardele profesionale, etapele și intrumentele de evaluare utilizate în procesul de evaluare.

O întrebare importantă care apare în procesul de evaluare este ce facem cu profesorii a căror evaluare nu corespunde cu standardele. Personal, cred că tot la nivelul școlii ar trebui create mecanisme de a aborda aceste situații și a lua măsuri, de la monitorizarea mai atentă, sprijin pentru dezvoltare profesională etc., până la desfacerea contractului de muncă. 

joi, 3 aprilie 2025

Salarizarea profesorilor pe bază de performanță, episodul 3

 


Sunt atâtea alte priorități în sistemul de învățământ, dar nu, noi avem un fix, salarizarea profesorilor pe bază de performanță, tot se revine la ea de câțiva ani.

Am mai scris despre acest subiect acum doi ani (vezi AICI ), e un demers extrem de dificil pentru sisteme mult mai dezvoltate decât al nostru, așa cum precizează și Andreas Schleicher în articolul recent publicat de EduPedu: „salarizarea pe bază de performanță este una dintre cele mai dificile dileme cu care se confruntă orice sistem de educație.” 
În primul rând, la noi nu s-a definit performanța, ce înseamnă ea? Nu e ușor să definești reușita unui profesor, nu înseamnă doar rezultate la examene, teste și olimpiade, ci, în primul rând, valoare adăugată, adică ce am adus ca profesor în plus la evoluția unui copil și progresul lui de la an la an. A aduce un copil de la nota 4 la 5 este performanță.

Apoi, nu cred că avem în acest moment capacitate instituțională la nivel de sistem să facem acest lucru, nu avem evaluatori pregătiți, standarde de performanță create, mecanisme de monitorizare și măsurare a progresului și date disponibile. Pur și simplu NU PUTEM, nu suntem în stare.
Așa cum am scris aici acum un an (https://ancatirca.blogspot.com/.../despre-evaluarea...), eu nu cred că cineva din afară poate face evaluarea activității profesorilor unei școli, e o problemă a managementului școlii respective. Dacă avem directori buni, avem și evaluări ale profesorilor bune.

Ce înseamnă o evaluare eficace a profesorilor? Nu înseamnă completarea mecanică a unei fișe tip de evaluare, una depășită și nefuncțională cum este în prezent, ci înseamnă un proces derulat la nivelul școlii, cu timp și proceduri pentru observații, feedback, discuții individuale și furnizarea de sprijin pentru îmbunătățirea activității la clasă.
Dacă se va întâmpla ce dorește domnul prim-ministru (ce ironie, cine vorbește de performanță!), pe baza unei așa-zise cerințe a OECD ( care, de fapt, nu există, eu nu am identificat-o în documentele lor), prevăd că va fi încă o intervenție, ca atâtea altele din ultimii ani, care, în loc să dea forță și să întărească sistemul nostru de educație atât de slăbit, îl va deregla și mai mult.
La revedere cancelarii colaborative, etos prietenos la nivel de școli...

miercuri, 26 martie 2025

În mintea generației Alpha

 

foto din arhiva personală

Cei mai mulți elevi din învățământul preuniversitar fac parte din generația Alpha, despre care am mai scris aici. Generația Alpha sunt copiii născuți între 2010-2024, care au în prezent vârsta de 15 ani și mai puțin. Până în 2035, Generația Alpha va reprezenta 24% din populația globală, fiind crescută într-o lume digitală și având perspective, obiceiuri și aspirații unice.

Compania lui Mark McCrindle, cel care a dat numele generației Alpha și a realizat primele cercetări asupra ei, a dat recent publicității un studiu întrebând copii cu vârsta între 7 și 15 ani despre cum le place să învețe, cum ar dori să muncească și ce cred despre viitor.

Mi se pare că orice profesor și orice persoană care lucrează cu copii născuți după anul 2010 ar trebui să cunoască această generație pentru a o înțelege și a ști cum să o abordeze pentru ca acești copii să își atingă potențialul maxim.

Iată răspunsurile:

Cum vă place să învățați?

36% cu videos

19% prin activități manuale

16% prin jocuri și aplicații

16% prin discuții de grup

13% citind cărți

Dacă ai primi bani de buzunar, i-ai cheltui sau i-ai economisi?

15% o să îi cheltui, cu siguranță

6% posibil să îi cheltui

6% e posibil să îi economisesc

27% o să economisesc, cu siguranță

46% o parte aș cheltui, o parte aș economisi

Cum ai dori să muncești când vei fi adult?

34% călătorind

30% de acasă, folosind un computer

24% într-un birou, cu o echipă

12% în aer liber, construind ceva sau creând lucruri

Cum te raportezi la viitor?

40% foarte încrezători

23% puțin încrezători

25% puțin îngrijorați

12% foarte îngrijorați

Cum te raportezi la tehnologiile din viitor?

32% curioși

21% îngrijorați

19% pasionați

16% interesați

13% încrezători

Nepoțica mea, Noria Anastasia, face parte din această generație și, într-adevăr, a învățat multe din vizionarea unor filmulețe, dacă primește bănuți de la noi atunci când pleacă în călătorii îi și cheltuie pe lucruri care îi plac, dar se întoarce acasă cu o parte din ei,  îi place să călătorească și e curioasă în ceea ce privește tehnologiile. Aș zice că are exact profilul reieșit din cercetarea McCrindle.

Sursa: AICI

luni, 17 martie 2025

10 repere pentru transformarea școlii

                      


După 45 de ani de muncă în domeniul educațional și având în spate experiențe de lucru diverse, inclusiv de leadership școlar, zeci de proiecte și contacte cu mii de profesori, directori și elevi, am ajuns la concluzia că, pentru a face față complexității lumii prezente și viitoare, sistemul de învățământ românesc trebuie să se schimbe de jos în sus (de sus în jos s-a dovedit de zeci de ani că este imposibil), având în vedere următoarele 10 repere:

1.     profesorii sunt elementul principal pentru schimbare și investiția în dezvoltarea lor profesională pe teme moderne și inovatoare este esențială.

2.     un leadership performant, bazat pe pregătire temeinică în domeniu, care să conducă procesul de transformare a școlii.

3.     demersul educațional în școală trebuie să aibă în vedere nu doar rezultatele academice ale copiilor, ci și acele aspecte care țin de latura emoțională, socială și fizică a elevilor.

4.     învățarea este un proces care nu are loc de frică și sub amenințări, ci se întâmplă într-o atmosferă relaxată, cu bucurie și motivație intrinsecă.

5.     în loc să se focalizeze doar pe pregătirea pentru teste, școlile ar trebui să dezvolte la copii creativitatea, gândirea critică și pregătirea pentru viața reală, care nu pot fi evaluate prin teste standardizate.

6.     dezvoltarea creativității trebuie să fie o țintă strategică a școlii, ținând cont de impactul acesteia în lumea modernă de azi și din viitor.

7.     creșterea stării de bine a profesorilor, elevilor și părinților e unul dintre obiectivele strategice ale proiectului de dezvoltare instituțională și o condiție pentru transformare sustenabilă.  

8.     educația nu înseamnă aceleași metode pentru toți copii, ci abordări personalizate, care să aibă în vedere modul propriu în care învață fiecare copil, talentele și interesele pe care acesta le are și tipul de inteligență care îl caracterizează.

9.     școlile ar trebui să încurajeze colaborarea și progresul fiecărui copil, și nu competiția pentru rezultate cât mai bune la teste și examene.

10.  crearea unei comunități școlare puternice, în care profesorii, părinții și membri ai comunității colaborează pentru binele copiilor. 

Pentru ca eforturile de transformare să aibă succes este nevoie să avem în fața noastră ținta către care tindem atunci când dorim să ne schimbăm școala și să răspundem la întrebări de genul: Ce fel de școală ne dorim? Care este profilul unei școli care să răspundă așteptărilor pieței muncii și ale noilor generații de copii? Este școala pe care ne-o dorim una bună? Ce înseamnă, până la urmă, o școală bună pentru vremurile prezente și cele viitoare?

În ultimii douăzeci de ani am studiat schimbările ce au avut loc în educația din lume și am remarcat tendința de a apropia școala de copii, de a individualiza învățarea și a focaliza procesul didactic pe progresul fiecărui elev din instituția școlară.

Școala nu mai este doar despre pregătirea pentru teste, ci despre pregătirea pentru viață. Școala nu mai este despre selecția prin examene, ci despre dezvoltarea academică și personală a fiecărui copil din clasă. Școala nu mai este doar despre transmiterea de cunoștințe, ci despre formarea de competențe necesare pentru a supraviețui într-o lume încercată de provocări. O școală bună pune în centrul întregii sale activități binele și progresul fiecărui copil al său.

(Fragment din cartea „Cu ne transformăm școala- reflecții, idei și practici de leadership modern”, Anca Tîrcă, 2025, în curs de publicare; orice preluare a acestor idei trebuie să menționeze sursa)